Lui Liviu Damian

Prin măduva cuvintelor
umblă un șoarece care le roade,
a început de la cântece,
dar se aude și pe la balade.

Într-o zi, printre foile lui,
poetul, muțit de mirare,
a dat de-un cuvânt fără litere
și, ascultându-l, a văzut că nici sunete nu are.

E lucrul șoarecelui, și-a zis,
și-atunci și-a ars poeziile toate,
visând un singur vers, cu cuvinte din-astea,
fără de sunete și fără de litere,
dacă se poate.