„Bade Ioane, se întreaba cu jale
mai înainte ca licoarea sa-si beie, 
tu care-ai domesticit animale
de ce nu poti domestici o femeie?!”

Lacrima-i cade – pic! – în paharul cu bere:
„Asa e mai buna…, râde cu fata-n pufoaica:
„La viata mea, am crezut ca iubesc o muiere, 
dar, domnii mei, am iubit o lupoaica…”

„Împartisem cu ea patul, fereastra, cutia postala…”, 
povestea, sorbind din pahar licar de luna, 
ca sa-si trezeasca mesenii din piroteala:
„E greu sa iubesti femeie si lup împreuna…”

Si-apoi, când toata lumea uita de dânsul, zicea
târziu de tot, cu vocea lui suferinda:
„Chiar si-acum ea musca din inima mea, 
când cine stie prin care coclauri colinda…”