În Taimâr, cu-o sanie cu reni –
colo pân` şi vara viscoleşte –
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaser㠖 săracii! – româneşte.

I-a adus colo tătuca Ţarul
şi le-a dat pământ, cât vezi în jur, 
numai că nu-ntra în el brăzdarul –
cică e bocnă anul împrejur.

Şi-au rămas: să crească urşi în stână
şi la sănii să înhame reni, 
numai c-au uitat limba română, 
dar în buletine-s „moldoveni”.

M-au cinstit cu ţuică din licheni, 
m-au servit cu colţunaşi din peşte, 
şi mi se jurau că-s moldoveni, 
doar c㠖 nu pot să vorbească româneşte.

Şi-amintiră, după lungi torturi, -
of, şi eu mă bucuram ca prostul! –
numai colo nişte-njurături
şi-ncă un fragment din „Tatăl nostru”.

Şi-am bocit cu ei la despărţire, 
şi mi-au dat şi-un colte de mamut, 
şi le-am dat volumul meu subţire
pe care-l tot răsfoiau, pierdut...

Dar, de atunci, nu-n tundră, ci la noi
câte unu-aud cum se făleşte:
- Sunt şi eu tot moldovan, ca voi, 
numai... c-am uitat „maldaveneşte”.

Şi-i de râs povestea, şi-i de plâns, 
cum vreun tip stă chiar şi-ţi dovedeşte
că adevăraţii români îs
tocmai cei ce nu ştiu româneşte.

Se dezice, fiu al nimănui, 
în discuţii şi – afişat – în presă, 
de strămoşii şi de limba lui, 
Iar Moldova i-i – doar o adresă.

Că nu-s patriot mă dojeneşte
şi-mi tot spune, cuvântând mereu, 
el mai mult Moldova că-şi iubeşte, 
şi mă-nvaţă cum s-o fac şi eu.

...Lasă-mă, în graiu-mi, să bocesc
spicul sec, şi de sub luturi ruda –
„moldoveanule”, cum zici să te numesc, 
care limba ţi-ai trădat, ca Iuda.

Nu te cred – cât fi-vai să cârteşti, 
că-astă ţară cu-al ei sfânt temei
mult mai mult ca mine o iubeşti –
dacă silă ţi-i de limba ei.

Dacă limba mamei ţi-ai urât, 
dar alt adevăr pe lume nu-i:
căci există un popor atât
cât mai e vorbită limba lui.

...În Taimâr, cu-o sanie cu reni –
colo pân` şi vara viscoleşte –
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaser㠖 săracii! – româneşte.

Şi-un coşmar visez – de-atunci – prin vremi, 
mă trezesc şi-mi zic: doamne fereşte
de-o Moldovă doar din moldoveni
ce-au uitat, cu toţii, româneşte.

1988

COȘMAR poezie - de Nicolae Dabija