Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.



Lucian Blaga ”Iubire” - Comentariu literar

1.
Tema poeziei este iubirea ca formă de adâncire a misterelor lumii.
Motivele care o susțin sunt: timpul, soarele, moartea, luna.

2.
Titlul,
alcătuit dintr-un substantiv comun, simplu, nearticulat, obținut din infinitivul lung al verbului a iubi, face trimitere la sentimentul reliefat în întregul text poetic. Titlul sintetizează mesajul liric, accentuând caracterul afectiv al discursului liric. 

3.
Linia de pauză din primul vers al fiecărei strofe introduce construcţii incidente care, în plan poetic, constituie tot atâtea definiţii metaforice ale verbului a iubi.
De asemenea, introduce de fiecare dată o explicaţie: „Iubeşti – când urciorul de-aramă / se umple pe rând, de la sine…”, „Iubeşti – când suava icoană… / o ţii înrămată…” 
Determinările asociate acestor verbe la nivelul frazelor, prin propoziţii circumstanţiale de timp evidenţiază caracteristicile sentimentului exprimat. Pus în relaţie cu diferite aspecte aleexistenţei umane, sentimentul de dragoste se asociază cu posibilitatea de cunoaştere, de descifrare a tainelor lumii,devenind o modalitate prin care eul liric are acces la cele mai profunde mistere ale lumii.

4.
Folosirea persoanei a doua are ca efect generalizarea discursului liric şi a sentimentelor exprimate. Folosireaconsecventă a persoanei a II-a în cazul verbelor şi al formelor pronominale accentuează trăirile eului liric şi intensitateaacestora: „Iubeşti – când întreaga făptură / cu schimbul, odihnă, furtună, / îţi este-n aceeaşi măsură / şi lava pătrunsă delună.”

5.
În strofa a doua, metafora suavă icoană exprimă adoraţia pe care eul liric o transferă asupra întregului univers,devenit obiect al iubirii, al cunoaşterii poetice. Comparaţia inversiune înrămată ca-n rana/străvechiului verde copac exprimă sentimentul iubirii, pe care îl trăieşte eul liric, transpus în eternitate, prin asocierea sentimentului cuimaginea „străvechiului copac”.

6.
Cu sens conotativ apar structurile: altă poveste, lava pătrunsă de lună, anotimp

7.
Ultima strofă reprezintă o concluzie a discursului liric referitoare la iubire ca sursă generatoare de viaţă pentru întregulunivers, de la făptura care învaţă odihna, furtuna, la substanţa incandescentă a pământului, desemnată prin metafora lava hrănită de lună.
Exprimarea este metaforică, substantivul făptura desemnează tot ceea ce este înfăptuit, ce există, trăieşte,idee accentuată şi de participiul arhaic fapt. Această metaforă este completată prin altele două, odihna, furtuna sugerând trăirile diametral opuse ale fiinţelor umane.
In ultimul vers, metafora lava pătrunsă de lună exprimă îmbinarea subtilă aterestrului incandescent ( simbol al trăirilor intense ) cu elementul cosmic rece ( simbol al raţionalităţii pure, degrevate de pasiune ). Sunt imagini oximoronice, care sugerează asocierea apolinicului cu dionisiacul.

8.
Expresivitate, ca trăsătură a limbajului poetic prin care se subliniază caracterul afectiv al discursului liric, se obține prin folosirea sensurilor figurate ale termenilor, dând naştere unor imagini artistice surprinzătoare: „Iubeşti – când simţiri se deşteaptă / că-n lume doar inima este, / că-n drumuri la capăt te-aşteaptă / nu moartea, ci altă poveste.”


Blaga Lucian >> BIOGRAFIE

Blaga >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)


Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :


Blaga - versuri de Dragoste