Numai pe tin ete am , trecatorul meu trup, 
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete, 
caci lutul tau slab
mi-e prea stramt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

Dati-mi un trup, 
voi muntilor, 
marilor, 
dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia
in plin!
Pamantule larg, fii trunchiul meu, 
fii pieptul acestei naprasnice inimi, 
prefa-te-n lacasul furtunilor cari ma strivesc, 
fii amfora eului meu indaratnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea maretii mei pasi
si-as apare navalnic si liber
cum sunt, 
pamantule sfant.

Cand as iubi, 
mi-as intinde spre cer toate marile
ca niste vanjoase , salbatice brate fierbinti, 
spre cer, 
sa-l cuprind, 
mijlocul sa-i frang, 
sa-i sarut sclipitoarele stele.

Cand as uri, 
as zdrobi sub picioarele mele de stanca
bieti sori
calatori
si poate-as zambi.

dar numai pe tine te am , trecatorul meu trup. 


Blaga Lucian >> BIOGRAFIE

Blaga >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)