“Vis al galesei Floride si-al ostroavelor Antile”,
Orchidee! nu esti însasi arta marelui Matei,
Cu a selbelor cadere în corole si mantile
Sau cu Anzii albi în funduri ca o moarte de Protei?
Neajunsa, precum lancea unor iaduri vegetale,
Sub sarutul mustei Mima somptuos ca un manson,
Locuieste cetluita somnurile-i seminale
În o roua de poleiuri: Raselica Nachmansohn.
O! vegheat din jiltul Naibei al Pamînturilor Nalte,
De atlaz tulip în crestet încheiat cu cap de mort,
“Mult” poesc, cioplirea unei rare si pierdute dalte,
Pasadia îsi despoaie înnoptat semetu-i port.
O! scuipat de înverzita tuse a spumelor putride,
Cocotat pe naufragii, nefiresc ca într-un ochean,
Împuind camara noptii cu oracole stupide
Gore freamata-n jiletca de rîios batracian.
Cîntec, lebada strapunsa, sol a harfelor eline,
Stramutat pe mîndre prapuri de naierii tai vikingi
Pîna adînc în molesala quintelor manueline,
Alter ego, o! Pantazi, ce atlanticele învingi,
Linistit rapsod al stelei ninsa în umbra stravezie,
Rasunînd ca din legenda, ca din pînzele dintîi,
Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie
Drept la racla ta de ape cu atolii capatîi.
*
“Vis al galesei Floride si-al ostroavelor Antile”,
Cupa limpede! esti numai arta marelui Matei.
Inima ramîne aceasta moarta, între reci festile
Fumegînd pe Curtea Veche, la pangar, într-un bordei,
Nu straina frumusete, bunul plac si veresia,
Însa schimnica împacata si facliile ce ard!
Trupul scade sub velinte, sufletul e în Rusia,
La un orb mormînt de raze, prins în Cavalerul Guard.
- Ce închide orchideea, ce ne sunt acele Indii
Marile creole unde bîntuia piratul Kidd?
Consimtind o plecaciune insulelor biacintii,
Cartea Crailor la fila cea mai turbure o deschid:
Acolò, ca de cutremur salta slova mateina
Sub lucrarea Corcodusei, aspra floare de maidan.
În vis mut gabrovenimea cumpaneste în ruina,
Zvelta, surla Judecatii lasa o umbra pe cadran.
*
- Dreapta pravila, dar zumzet de vestiri rasaritene,
Fiinta noastra se cladeste cu scriptura ta, Matei!
Prim si ultim Caragiali, ca o holda de antene
Te alegem viu din vîntul despletitelor idei.
Iata, arsa în aur rosu si în a smaltului rigoare
Slava neteda si rara, stricta glorie, o tii.
Neamurile iau aminte. Si pe Crai va sa coboare
Greu, cordonul Sfintei Ana al maretei-împaratii.