Posomorâtă lor înlantuire
Nu e decît un spasm încremenit –
Suprema încordare de granit, 
Ramasa dintr-o alta întocmire.

Demult, cînd dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta stralucire, 
Un brat semet au repezit spre fire…
Dar gheata înaltimii l-a-mpietrit.

Si-n vremea ce c-un gest de renuntare
Atîtea stînci expira-n vijelie, 
Suvoiul apei neîncapatoare, 

- Serpuitoare forma vesnic vie –
Prin necuprinsa zarilor cîmpie
Se-ndreapta catre mari odihnitoare…


Barbu Ion >> BIOGRAFIE

Barbu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)