Un ins, ramas, cu dinadinsul, 
Din Schwitzera, cantonul Uri.
Dar geniul îi fuma ca ninsul
Jungfrau, sub gheata învestiturii.

Amar, ciudat, certat cu norma
Razbind tîrziu, pîn’ la Berlin
Vraji în slujbe negre Forma, 
În sali drapate-n doliu plin.

Un ins, la fel : încins în bura, 
Dar desertat de orice geniu, 
Citesc la alba ta faptura
În firea aceasta de mileniu

Si – strict – batut în teoreme, 
Acel inel perenial
Ți-l trec : gatita de cu vreme
Pentru Sabatul cel mai pal.

21 februarie 1954 


Barbu Ion >> BIOGRAFIE

Barbu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)