Si cariul, si custurea, ti-l trec de-acum. Ca mine
Vei ispiti la rîndu-ti temutele destine,
Urcînd si tu sub cerul de fier si chinoros.
Te-asteapta mohorîrea pustiului pietros!
Nu sovai, strabate-o; iar cînd – diamantine –
Padurile de gheturi se vor ivi pe cline,
Încrezator azvîrla ciomagul de prisos;
Din povîrnis, în steiuri, din stînci, în vagaune
Izbit de lespezi, ciotul va face sa rasune
Cu lung si mare vuiet tot haul de granit,
Dar sus, sub îngînata lumina-abia nascînda,
Lasînd sa scape rîsul din pieptul rau sporit,
Acopere caderea cu hohot de izbînda.