Sunt numai o veriga din marea îndoire, 
Fragila, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existente din moartea mea rasar, 
Si-adevaratul nume ce port e: Unduire.

Deci, arcuit sub timpuri, desfasur lung tesut
De la plapînda iarba la fruntea gînditoare, 
Si blondul sir de forme, urcînd din soare-n soare, 
În largul vietii revarsa un trecut.

Din calatoarea unda, din apele eterne, 
Îmi însusesc vestmîntul acelor care mor, 
Si înnoit si ager alerg – subtil fior –
Prin sali orgolioase ori umede caverne…

Si astfel, în pamînturi croindu-mi vaste porti
Spre ritmuri necuprinse de minte vreodata, 
Aduc Înaltei Cumpeni povara mea, bogata
De-atîtea existente si tot atîtea morti. 


Barbu Ion >> BIOGRAFIE

Barbu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)