Frumusetea te se duce la fund asemenea unei monede.
Daca ati trai doua sute de ani tu si frumoasa ta halucinanta - tot ho -dorogindu-va - ati capatat aspectul unor maimute partai-toare.
Tot zuruind frunzarele.
Varand cu perseverenta groaza in caini.
Violand intimitatea indragostitilor din
Cismigiu.
Retragandu-va cu tulburare in tunelurile voastre de crengi.
Ati scoate capul vostru de insecte tricen-tenare catre pustoaicele scapate din mana ale propriilor tai stranepoti.
Daca ne vom intalni poimaine probabil n-am sa te mai recunosc.
Batranetea iti coboara in genunchi.
Batranetea ti se lasa in calcaie.
Chipul tau copiaza tot mai incrancenat soarta unei bucati prost jupuite de piele.
Care cu cat se usuca mai mult se impute mai tare.
Ce ai facut? in ce hal de vinovatie te-oi fi dovedit inca din copilarie?
Daca in fiecare zi frumusetii taie i se pune o piedica.
Daca in fiecare zi bunei tale dispozitii i se arde o palma.
Daca in curand iti vei tari ca o imensa cocoase biologia.
Fata de care simt compasiune. inaintea careia ma plec.
Si pe care o ating.
Convins ca numai astfel voi avea noroc in viata.
Iar de cate ori adormi ma rostogolesc fara zgomot de langa tine ma pun in genunchi si ma rog: "Doamne eu stiu ca toate ale
Tale sunt.
Si mai rau ma stiu pe mine cat de lichea de ticnit si de blasfemiator sunt.
Cat de fara minte mic neinsemnat guraliv si neputincios.
Totusi daca pe neasteptate se intampla ca ea sa cada la
Tine in tren.
Te rog arunca-mi-o inapoi".
Bănulescu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)