Ei, cum să nu știi? Tu știai
Și o știai cu fiecare din celulele tale
Cum după o oră de stat împreună la coadă
Ne cuprinde o puternici dorință sexuală
Ei nu reușeam să ajungem decât pân'la lift
Și mă-nnebunești
Îmi treci degetele peste tâmple și mă-nnebunești
Vorbind încet și deschizi gura
Pini ce apuc să văd intestinele tale
Nervoase și sâcâite și gata
Și plesnind din cozi
Și așteptând să te iau
Cum să nu știi?
Ești mai frumoasă cu două degete decât orice
femeie
Mai fierbinte mai adâncă mai tandră
Decât oricare altă femeie din lume
Dacă degetele tale n-ar fi deja numărate
Dacă sânii tăi n-ar fi decât cele două porecle
Date ție de Dumnezeu
Din zilele in care Dumnezeu făcea carne
Și mă uluiești
Îmi strigi numele te apropii de mine și mă uluiești
În camera trupului tău am totdeauna fotoliile
din față de la televizor
În pat am patul
În bucătărie am trepiedul vienez pentru cafea
Dar te ingălbenești
Gâfâim
Și nu reușim s-ajungem decât pân'la lift
din volumul ”Te voi iubi pân' la sfârșitul patului” (1993)
Bănulescu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)