E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti, 
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn, 
Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, 
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens, 
Şi-i frig, şi burează.