Scârtâie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrâne, pe stresini de lemn, 
si frunzele cad ca un sinistru semn
În linistea gradinii adormite.

O palida fata cu gesturi grabite
Asteapta pe noul amor...
Pe când, discordant si înfiorator, 
Scârtaie toamna din crengi ostenite.