ochii de Argus ai templului te-au vazut.
Taci. Daca vrei totusi sa spui ceva
invata sa urli.
Pretutindenea te lovesti de obiecte -
vantul alunga pe strazi urechile cazute
bonzii ce ti-au suras la intrare
erau toti de metal.
Toate capetele speculative iau forma de cub
si devin transparente. Seara apare profetul.
Nevazut de nimenea se strecoara in taina
calugarul mort, in oras.
Nu! Lasa aripile! Nu mai e timpul!
Cuvintele-ncep a fi de cultura,
Samani invizibili inoculeaza poetilor-scoici
noaptea, o boala ciudata.
Intra in rece - verde galben albastru si rece
nu mai visa nu mai iubi nu mai crede -
Taci. Daca vrei totusi sa spui ceva
invata sa urli.