Ce stai, omule, în ruinele acestea singuratice și plîngi ?
Plîng berzele zilelor ce trec cu-o aripă neagră, cu-o aripă albă,
Plîng zilele care trec moarte,
Plîng copiii fără părinți,
Plîng ființele flămînde în pădurile nopții, fiarele, șerpii, vietățile
crude și blînde.
Plîng femeile înşelate, plîng bărbaţii minţiţi,
Plîng oamenii supuși,
Plîng oamenii fără speranțe,
Plîng păsările și vitele ucise ca să fie mîncate,
Și-mi plîng toate multele subtimpuri pierdute,
Îmi plîng păcatele. Plîng că timpurile nu se mai întorc.
Plîng că omul se duce și se întoarce uitîndu-se numai în pămînt,
Ca și cum își caută mormîntul.
Mă plîng pe mine cel cîntat de tine.
1960
Versuri descălțate
Arghezi Tudor >> BIOGRAFIE
- Detalii
- Categorie: Arghezi - Toate poeziile