Dintre toate ce-s în lume
Cea mai scumpă-i mama
Cel dintâi cuvânt pe lume
Ce-l rostim e mama.
Munţi şi văi se mai pot naşte
nici nu ne dăm seama,
Dar ca ea nu vom cunoaşte,
Una este mama.
Străluci-vor raze, stele,
Însă nu ca mama.
S-or muta în zor şi ele
Toate-n ochi la mama.
Când în ceruri o să urce
Cânt de ciocârlie,
Glasul mamei o întrece
Când îmi cântă mie.
Nu uitaţi că şi ea are
Viaţa ei în lume!
S-o întâmpinăm c-o floare
Şi cu fapte bune!
Simplu să îţi dăm o floare
Martie ne îndeamnă
Şi îţi ridicăm altare
Din iubire, mamă.