Astupă fluierul, vioara
Oprește-o să mai sune.
Vreau s-amuțească tot ce cîntă,
Flaute, naiuri, orgi și strune.

Vreau să adoarmă toate,
Să nu răzbată nici- o șoaptă.
Să văd că viață-i spînzurată
Într-un albastru fund de noapte.

Tăceți copaci, tăceți fîntîni,
Ca și cum viața n-a-nceput,
Pămîntul nostru să ramîie
În cer și soare, orb și mut.

Căci ar ajunge o silabă
Rostită nu pot ști de cine,
Ca să se prăbușească iarăș
Tăcerea veche peste mine.

1967



Arghezi Tudor >> BIOGRAFIE

Arghezi >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)