Biografie

Ca paianjenul scamator
Singur visele îmi torc, viata îmi torc
Din firul meu, din sângele meu
S-a nascut DRAGA, cum am vrut eu.

Mult am mai umblat si am ostenit
Mi-am târât umbra prin toti maracinii
Colbul drumului, ca un strai, adeseori m-a învelit
Ramurile padurii mi-au fost adapost si ciulinii.

Uite, fata mi-e neagra ca de pamânt.
M-am uitat în oglinda azi dimineata,
Am douazeci si opt de ani, iubito, si sunt
Mult prea obosit de dragoste si de viata...

– Iata ce iarna alba, ce iarna frumoasa…
E atâta bucurie în ninsoarea de afara.
Ascundeti-ma, dragii mei, ascundeti-ma
Sa nu ma vada lumea cât sunt de întristat
Cât sunt de slab si de mohorât
În acest anotimp al sfârsitului vietii!

Cum au palit de repede nadejdiile mele
Si cum a încaruntit chipul acela tânar din vis.
Si prietenul meu cel mai bun…!
Florile toate au un  sfârsit.
Numai omul colinda mereu…

De când traiesc oare, Doamne…
De câte ierni, de câte veri, de câte toamne…?
Le vad toate ca-ntr-un trecut foarte îndepartat
Întâmplarile pline de câlti
Povestea vietii mele îsi are paginile galbene, decolorate
Ca o hârtie care a stat în fereastra prea mult.

Ce bine ca n-am murit înca, iubita mea!
E atât de trist sa zaci dedesubt,
Când se topesc zapezile afara…
Hai, sa esim la soare ca doi bolnavi,
Primavara calda sa ne vindece ranile…

Cum creste destinul, ca vâscul, în noi!
Îl hranim cu tulpina noastra, cu sângele,
Anii curg ca ploile, nesecatele ploi,
Amintirile îngroapa-le, plânge-le.

Uite, aici m-am nascut,
Aici am visat, am trait
Batrânii mei de mult au murit
Si n-am plâns si nu m-a durut.

Vino, sa privesti noptile mele ostenite de vara,
Luna e fara stralucire, e goala.
Salcâmilor le atârna crengile pâna la pamânt, în feresti
Si în sângele meu doarme cerul ca o mare plictiseala.

Stau uneori si tacerile putrezi, le adulmec, le ascult.
Parca totul a fost pus la cale cândva, prea demult,
Si din ospetele de pomina cu boscari si fanare
N-a mai ramas aprinsa nici o lumânare…

Vino, mireasa mea, sa ascultam împreuna
Vietile care au fost… Le auzi cum suna?
Au trecut o data pe aici înnoptati cu alai
Bunii mei, cheflii, în drosti si pe cai;

Aici s-a petrecut mult, s-a dantuit, s-a iubit
Si nimeni n-a mai fost de atunci fericit.
Ceasornicele au amutit colbuite, de parca
N-a mai fost nimeni sa le întoarca.
N-a mai ramas pentru noi nici un semn
Încrustat în pridvorul de lemn.

Chipurile galbene din pereti si tipeniile musafire
Nu mai pot sa se bucure, nici sa se mire.
În viata noastra, în casa mea,
De mult nu se mai poate nimic întâmpla.

Arborii uituci care nu te-au vazut niciodata
Si câinele, orb de veghe prin balarii,
Te vor pofti în casa ca pe o veche cunostinta, daca ai sa vii.

Se vor arata flecari, prietenosi,
Copacii mei înalti, scorburosi
(La radacina lor, poate, mai viseaza si acum
Ceaune grele cu aur vechi si batrân,
Salbi si paftale si verige si bani
Ascunse acolo de cine stie câti ani)
Vei fi stapâna noastra, a mea si a lor!
Bucura-te, gradina, si tu zarzar ales
N-o sa mai ramâi de acum necules!
Salcâmilor, a venit DRAGA!
Nu mai dormiti, salcâmilor!

Alexianu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)