Oaspeții caselor noastre, cocostârci si rândunele, 
Părăsit-au a lor cuiburi s-au fugit de zile rele;
Cardurile de cucoare, insirandu-se-n lung zbor, 
Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor. 

Vesela verde campie acu-i trista, vestezita, 
Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita;
Frunzele-i cad, zbor in aer, si de crengi se deslipesc, 
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc. 

Din tuspatru parti a lumei se ridica-nalt pe ceruri, 
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri. 
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un card de corbi iernatici prin vazduh croncanitori. 

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivat calare! 
Vantul suiera prin hornuri, raspandind infiorare. 
Boii rag, caii rancheaza, canii latra la un loc, 
Omul, trist, cade pe ganduri si s-apropie de foc.