COMENTARII Literare

Comentariu literar (de la A la Z) - după Autor

Eseuri și comentarii PERSONALIZATE - despre cele mai importante opere literare pentru Bacalaureat sau școală.

În ”Doina”, Mihai Eminescu, preocupat de realizarea unei mitologii românești, se oprește asupra istoriei naționale într-o comuniune cu natura, cu ”tot ceea ce aparține fundamental ”poporului”. Aparține genului liric. 

Publicată la 1 septembrie 1876, in revista ”Convorbiri literare”, poezia ”Dorința” este o creație definitorie pentru intreaga viziune a marelui poet asupra naturii și iubirii. Construită in jurul temei iubirii și a naturii, in cae motivele tipic romantice (codrul, izvorul, floarea de tei) circulă in modul cel mai firesc,  poezia este o vibrantă expresie a bogăției sufletești a poetului. 

Poezia EPIGONII - reprezintă manifestul literar al poetului, în care Eminescu exprimă crezul său artistic. Acesta crede că prezentul poate și trebuie să fie modelat, astfel că să atingă măcar o mică parte din ceea ce reușeau, la vremea lor, înaintașii. Autorul e convins că ideile mișcă lumea, iar printre făuritorii ei ar fi și poeții - care dau glas năzuințelor unui neam. 

”Floare albastră” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu și publicată la 1 aprilie 1873 în revista ”Convorbiri literare”. 

Poezia ”Floare albastră” își are punctul de plecare în mitul romantic al aspirației către un ideal înalt, de fericire, încununat de o iubire pură, desăvârșită. 

Poezia ”Glossă” a apărut în primul volum editat de Titu Maiorescu în anul 1883.

Poezia Lacul, publicata la 1 septembrie 1876 in revista Convorbiri literare, alaturi de Melancolie, Craiasa din povesti, Dorinta, se incadreaza in creatile erotice idilice, in care predomina natura cu cunoscutele ei elemente specifice eminescene – lacul, codrul, izvorul, luna etc. 

Cea mai de seamă plăsmuire poetică eminesciană, Luceafărul, a apărut în Almanahul Societăţii Academice Social-Literare „România Jună”. “Luceafărul” este un poem romantic, filozofic, alegoric prin teme, motive, viziunea despre lume. 

Oda eminesciană este înrudită cu poezia lui Horaţiu prin metrică şi cu marile texte literare ale culturii universale prin absenţa rimei şi prin maxima concentrare a profundelor idei filozofice exprimate.
Cuvântul cheie este „corn“, care pentru romantici însemna chemarea eternului, a cerului, ce dă acel „dor de moarte“, voluptatea supremă în estetica romantică.

Poezia Revedere, de Mihai Eminescu (1850-1889), a fost publicată în revista „Convorbiri literare”, la 1 octombrie 1879, deşi fusese scrisă cu câţiva ani înainte. 

Publicată în Convorbiri literare din 1 iulie 1885, poezia Sara pe deal a fost compusa la Viena, in 1871, finisata în 1872 și incorporata în postuma Eco, forma ultima a poemului Ondina. 

„Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu este prima nuvelă fantastică din literatura romnână, Eminescu iniţiind un fantastic realizat prin imbinarea planului real cu cel fantastic. In această nuvelă se face simţită reflectarea subiectivă asupra lumii.

Scrisoarea I este o sinteză a temelor universului eminescian: natura, iubirea, mitul, istoria, omul şi societatea, poetul şi poezia, conştiinţa şi materia.
Tema este exaltarea trecutului glorios şi critica prezentului decăzut, adică o abordare în perspectivă romantică a temei istoriei.
Publicată inițial cu titlul Şi dacă ramuri bat în geam, elegia Şi dacă... este structurată pe trei strofe, alcătuite din trei metonimii, angajate într-un model metonimic tridimensional, alcătuit dintr-un mit.