Poezia Note de primăvară are ca temă conceptul de poezie pură, definitoriu pentru estetica simbolistă: „Vis de-albastru şi azur / Te mai văd, te mai aud“, dar este evident şi conceptul de corespondenţă, din care se generează programul estetic al simbolismului.

Tema, eroii, subiectul sunt structurate pe această corespondenţă. Simbolurile au densitate, ca şi în poeziile Plumb şi Lacustră, alcătuind un context simbolic prin fântână, fluier, mugur, câmpie.

Este, de fapt, un pastel romantic, impregnat de elemente cromatice impresioniste: „Verde crud, verde crud / Mugur alb, şi roz şi pur/Vis de-albastru şi azur“, asupra cărora poetul, aderent la simbolism, realizează o translaţie în spaţiul esteticii simboliste prin conceptul de sinestezie: „Te mai văd, te mai aud“.

Analogia dintre primăvara naturii şi renaşterea sugerată prin cuvântul „mugur“ de factură romantică, ca un refugiu în natură, este raportată la viaţa interioară a poetului. Poezia devine în acest context „O copilă poposită la fântână“ care „îngână“ frumuseţea naturii, viaţa, care inundă lumea exterioară „câmpia clară“. Eul poetic poate fi asociat prin simbolul „mugur“, generează universul interior, care este un vis al lumii exterioare, o transfigurare a realităţii, prefigurând drumul spre conştiinţa de sine.

Dacă în poeziile Plumb, Negru, Decor se prefigurează un moment de sfârşit, aşa cum în mitul păsării Phönix avem incinerarea (,,Carbonizate flori, noian de negru.../ Sicrie arse, negre, de metal / Veşminte funerare de mangal / Negru profund, noian de negru“), aici, în Note de primăvară, avem momentul de renaştere. Moartea exterioară, exprimată prin durere: „Corpul ce întreg mă doare“, este îndepărtată de prezenţa soarelui, simbol al conştiinţei: „Oh! Punctează cu-al tău foc, / Soare, soare“, ca o purificare a spiritului de elementele jocului vieţii: „Sub al vremurilor joc“. Este o renaştere, aşa cum o găsim la Alexandru Macedonski, în Rondelul rozei cenfloreşte. Conceptul de poezie pură găseşte cea mai frumoasă exprimare poetică: „Mugur alb şi roz şi pur / Vis de-albastru şi azur“. El se asociază cu sinestezia din versurile: „Te mai văd, te mai aud“.

Stilul bacovian păstrează şi aici aceleaşi trăsături: concizie, claritate, nuanţare, densitate, simbolizare, expresivitate, sintetizând, într-un context simbolist, şi elemente de romantism, expresionism, impresionism. Aceste calităţi ale universului său poetic şi ale timbrului său unic i-au adus înscrierea, pe lista UNESCO, ca poet simbolist reprezentativ în literatura universală.