Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene, 
de sprâncene pământene, 
lungi, pieziş-răsăritene. 

Dragă-mi este dragostea, 
soarele din an în veac, 
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades şi-ades un leac. 

Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o şoaptă. 
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu şi da. 

Dragă-mi este dragostea, 
mare face inima, 
mare pe cât lumea-zare, 
mică pe cât lacrima. 

Dragă-mi este dragostea
care face stea şi stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre. 

Sângele îşi ştie visul. 
Dragă-mi este dragostea
cu-nălţimile şi-abisul
şi cu ce mai are-n ea. 

Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o ţin, 
căci frumseţea ei dispare
în frumseţile-i ce vin. 

Dragă-mi este dragostea, 
dragă uneori furtuna
şi-un păcat pe care-l arde
pe la miezul nopţii luna. 

Din aleanul trupului
sufletul se naşte. 
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paşte. 

Dragostea ne-o ţină zeii, 
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.

CATRENELE DRAGOSTEI poezie - de Lucian Blaga