Vrui, cititorule, sa-ti fac un dar,
O carte pentru buzunar, 
O carte mica, o carticica.
Din slove am ales micile
Si din intelesuri furnicile.
Am voit sa umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotacel
Pe-o foaie de trestie-ngusta.
O harpa:am ales o lacusta.
Cimpoiul trebuiia sa fie un scatiu
Si nu mai stiu...

Farmece as fi voit sa fac
Si printr-o ureche de ac
Sa strecor pe un fir de ață
Micsorata, subtiata si nepipaita viata
Pana-n mana, cititorule, a dumitale.

Macar cateva crampeie, 
Macar o tandara de curcubeie, 
Macar nitica scama de zare.
Nitica nevinovatie, nitica departare.
As fi voit sa culeg drojdii de roua, 
Intr-o carticica noua, 
Parfumul umbrei si cenusa lui.
Nimicul nepipait sa-l caut vrui, 
Acela care trasare
Nici nu stii de unde si cum.

Am rascolit pulberi de fum...

CUVÂNT poezie - de Tudor Arghezi

>> Arghezi - CUVÂNT - Comentariu Literar