Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică
Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. 
Râul luciu se-ncovoiae sub copaci ca un balaur
Ce în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur. 

Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde
Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde, 
Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos, 
Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos.

Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, 
Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteoară, 
Când sălbaticele raţe se abat din zborul lor, 
Bătând apa-ntunecată de un nour trecător. 

Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale
Cu cel râu care-n veci curge, fără-a se opri din cale, 
Lunca-n juru-mi clocoteşte; o şopârlă de smarald
Cată ţintă, lung la mine, părăsind nisipul cald.

MALUL SIRETULUI poezie - de Vasile Alecsandri

>> Alecsandri - MALUL SIRETULUI - Comentariu Literar