Măicuţă scumpă-aş vrea în jurul tău
Să fac un ţarc de milă şi lumină
Să bat în aur palid chipul tău
Ca în Ardeal de-a pururi să rămână

Valeria martira din Bizanţ
Lăsatu-ţi-a un nume pe măsură
Cu ochi căprui şi mari încercănaţi
Şi-un grai blajin în cuvioasa gură

Frunte înaltă păr cârlionţat
Pe sub năframa neagră transilvană
În spate porţi perechea de desagi
Cu-o prescură-n ei şi cu-o icoană

În luminişul codrului te văd
Într-un amurg de toamnă pe cărare
Spre satul tău de baştină grăbeşti
Cu-n prunc de mână şi cu-o lumânare

Un vultur te-a vestit în ţintirim
Că tata-bun e pregătit de cale
Şi stăruie nainte de-a pleca
Să odihnească-n lacrimile tale



MAMA poezie - de Ioan Alexandru