UNIREA cu ROMÂNIA

Unirea cu România nu reprezintă doar unica soluție salvatoare pentru pentru populația de peste Prut, ci și pentru statalitatea românească. Opinia îi aparține istoricului și publicistului Ionuț Țene.

Republica Molodva este o construcție statală artificială care se prăbușeșete din interior. A fost o greșeală recunoașterea independenței de către România a acestui teritoriu românesc în august 1991, când s-a dezmembrat URSS. România pe principiul unificării Germaniei trebuia să ceară alipirea acestui teritoriu românesc răpit prin odiosul Pact germano-sovietic din august 1939. Era justificat politic, moral și militar ca România să ceară anularea Pactului dintre Ribbentrop și Molotov și intreprinderea unor acțiuni hotărâte de unificare cu Republica Moldova în urma unui referendum, care pe valul de simpatie al Frontului Popular ar fi reușit cu siguranță la Chișinău.

Nomenclatura de la Chișinău preocupată să mențină Transnistria și privilegiile izvorâte din existența statală: președinție, premier, parlament, ambasade sau armată proprie, a refuzat unirea cu România, folosind un limbaj dublu: ”frați” pentru români și ”verișori” pentru ruși, iar de aici au decurs beneficiile economice, culturale și politice de la București sau Moscova.

Azi, pretextul menținerii Transnistriei la Moldova nu mai are relevanță. Regiunea de peste Nistru este republică autoproclamată rusească în cadrul Federației Ruse, consfințită prin referendum și acordul Dumei de stat. La Tiraspol flutură steagul Rusiei, mărșăluiește Armata a XIV și totul se cumpără pe ruble. Fără Transnistria Republica Moldova e un stat eșuat economic și politic. Orice rău spre bine: pierderea Transnistriei a deschis poarta despre unirea Republicii Moldovei cu România.

Republica Moldova după 25 de ani de la independență e falimentară. Economia e prăbușită, corupția este endemică, miliardul de euro furat nu mai poate fi recuperat, iar criza demografică este letală pentru Chișinău. Azi, Moldova mai are abia circa trei milioane de oameni, dintre care circa un milion sunt cetățeni români. Încet, dar sigur Republica Moldova este înghițită în sensul bun de către România. Paradoxal, victoria în alegerile prezidențiale a lui Igor Dodon este ultima zvâcnire a nomenclaturii de la Chișinău ca să-și păstreze privilegiile statale, înaintea prăbușirii totale și salvării fostei Basarabii românești prin unirea cu România.

Este evident că Igor Dodon nu este creația Moscovei, ci doar excrescența nomenclaturii statale corupte de la Chișinău, care încearcă printr-o ultimă sforțare să-și păstreze privilegiile ce le vor pierde prin unirea cu România. Aberațiile cu ”limba molodvenească” au devenit glume pe holurile Academiei de la Moscova, ca și cum s-ar spune că ”austriaca” e o altă limbă decât germana. Este tot mai cert că Putin nu încurajează existența unui stat eșuat ca Republica Moldova, când Transnistria este deja considerată constituțional republică a Federației Ruse. Nu întâmplător, Duma de stat rusă, consilierii de la Kremlin și unii membrii ai Academiei de la Moscova au susținut că ceea ce a rămas din Republica Moldova trebuie să se unească cu România. Ciudat că la Moscova se vorbește de unirea Republicii Moldova cu România, iar ”molodvenii” au fost invenția lui Stalin ca să lovească în unitatea românilor, iar la Berlin și Bruxelles se discută doar de integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Necesitatea unirii cu Republica Moldova e o chestiune de supraviețuire națională. Numai unirea României cu Republica Moldova mai poate garanta existența economică, demografică și geopolitică a statului nostru. ”Unirea face puterea” e o vorbă a poetului perfect valabilă astăzi. Cine va mai vorbi de unire doar în UE cu Republica Moldova poate fi considerat un mandatar al intereselor egoiste ale Berlinului și al celor care vor dispariția României unite. Devine tot mai clar că Moscova nu se opune, deocamdată, unirii, iar dacă ascultăm de voința Berlinului (și a anexei sale Bruxelles) care ne consideră periferia asiatică a lumii civilizate europene, nu numai că nu se va mai face unirea, dar România unită riscă să dispară ca-n 1940 tot cu concursul german.

Citiți aici analiza completă.