Mihai Eminescu

Mihai Eminescu - poet, prozator și jurnalist român, socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Mihai Eminescu (1850 - 1889)

Era al șaptelea copil, din cei unsprezece ai familiei Eminovici. Tatăl, Gheorghe, provenea din răzeșii din satul Călinești, județul Suceava, mama, Raluca, era fiica stolnicului Iuraşcu din Joldeşti. În 1841, tatăl primește de la Mihail Sturza, domnitorul Moldovei, rangul de căminar. În 1849 cumpără jumătate din moșia Ipotești (din Botoșani), loc unde se naşte Mihai în data de 15 ianuarie 1850. Casa părintească ce avea livadă și tei imenși apare ulterior ca un motiv în opera sa. În copilărie, colinda pădurile cu o carte în mână: "Fiind băiet, păduri cutreieram / Și mă culcam ades lângă izvor".

Din clasa a III-a primară urmează școala la Cernăuți 1858, unde îl are ca profesor și pe Aron Pumnul, un mare patriot, pe care Eminescu l-a admirat în mod deosebit. În 1869 tatăl său îl trimite la Viena, la Universitate, unde studiază cursuri de filozofie, istorie, drept, economie politică, anatomie. Din perioada studenției vieneze datează prietenia sa cu ardeleanul Ioan Slavici, prietenie datorata preocupărilor literare comune şi implicării celor doi în activitățile desfășurate de societățile studenților. Între 1860 și 1863 Eminescu frecventează Ober-Gymnasium din Cernăuți.

În 1863 revine la Ipotești. În 1864 intra ca practicant la tribunalul din Botoşani.

În 1865 îl găsim în Bucovina în gazdă la profesorul sau Aron Pumnul, ca îngrijitor al bisericii. La 12 ianuarie 1866 moare Aron Pumnul. În acel an, revista "Familia" îi publica lui Eminescu poezia "De-as avea", însa Iosif Vulcan i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu.

În 1868, este angajat ca sufleor în trupa lui Mihail Pascali, care a pregătit pentru primăvara şi vara lui 1869 un turneu în Moldova: București - Galați - Iași - Cernăuți (în Bucovina) - Botoșani.

În anul 1869, pe întâi aprilie, Eminescu înființează împreună cu alți tineri cercul literar "Orientul". La 29 iunie 1869, Cercul literar "Orientul" l-a desemnat pe M. Eminescu ca împreună cu Basarab și V. Dimitrescu (V.D.Păun) să culeagă folclor din Moldova, tânărul poet făcând atunci parte și din Societatea "Românismul", condusă de B.P. Hasdeu.

Deși poseda atestatul de absolvire a liceului, școlile particulare nu aveau aprobarea examenelor de bacalaureat, absolvenții trebuind să se prezinte la comisiile de pe lângă liceele de stat. Pe 11 aprilie, la Viena, Eminescu se înscrie la Facultatea de filozofie ca student extraordinar, auditor, lipsindu-i bacalaureatul, face cunoștință cu Slavici.

În 1870 îl vizitează de Anul Nou pe fostul domnitor, Alexandru Ioan Cuza. Pe 15 aprilie publica în "Convorbiri literare" din Iași poezia "Venere si Madona", iar pe 15 august, "Epigonii". Povestea "Fat-frumos din lacrima" se tipărește în "Convorbiri literare" pe 1 și 15 noiembrie.

Pe 8 aprilie 1871, "România jună" și-a ales conducătorii: Slavici președinte și Eminescu bibliotecar.

In primăvara anului 1872, aflata la Viena pentru o perioada mai lunga de timp, Veronica Micle îl cunoaște pe Eminescu în cercul studenților romani. Societatea Junimea hotăraște acordarea unei subvenții lui Mihai Eminescu pentru a-si continua studiile la Berlin. Sosit la Berlin din luna octombrie 1872, Eminescu se înscrie ca student la Universitatea din Berlin, Facultatea de Filozofie. Frecventează cursuri de filozofie, filozofia științei și de istoria antica. Urmeaza printe altele cursurile lui Duhring (Logica si principiile filozofiei), Zeller (Istoria filozofiei), Lepsius (Monumentele Egiptului).


In 1874, Eminescu este numit director al Bibliotecii Universității din Iași; depune jurământul in aula Universitatii, in fata rectorului Stefan Micle. Participa la sedintele Junimii iesene, unde isi citeste creatiile literare. "Convorbiri literare" publica pe 1 decembrie 1874 "Împarat si proletar". In 1875 Titu Maiorescu il numeste revizor scolar pe judetele Vaslui si Iasi.


În 1876, Eminescu primeste postul de corector si redactor la Curierul de Iasi", pe care-l numea "foaia vitelor de pripas". În acel an, l-a vizitat de multe ori pe Ion Creanga, iar "Convorbiri literare" i-a publicat: "Melancolie", "Craiasa din poveste", "Lacul", "Dorinta", "Calin", "Strigoii". In octombrie 1877 este chemat la "Timpul" in Bucuresti. Munca in redactie este istovitoare.

Activitatea literara a lui Eminescu se intinde pe mai mult de zece ani.

În anul 1879, Eminescu trimite la Iasi poezii care se publica în "Convorbiri literare": "O, ramâi.", "Freamat de codru", "Revedere". Pe 6 august moare stefan Micle, sotul Veronicai Micle.

În 1880 publica in "Convorbiri literare" poezia "O, mama.".

Un an mai târziu, publica tot în "Convorbiri literare" "Scrisoarea a III-a". Ciclul "Scrisorilor" se încheie cu publicarea "Scrisorii a IV-a". Eminescu a lucrat la desavârsirea "Luceafarului" si la diverse forme din "Mai am un singur dor".

În 1882, "Luceafarul" este publicat la "Junimea".

În 1883 au aparut în "Familia": "Adio", "Ce e amorul", "Pe lânga plopii fara sot.", "si daca.". Pe 4 iunie pleaca la Iasi. Îsi regaseste vechii prieteni: Ion Creanga si Miron Pompiliu. Eminescu da semne de ameliorare mintala. Pe 28 iunie boala izbucneste si este internat în sanatoriul doctorului sutu. Pe 20 octombrie, Eminescu este trimis de prieteni la Viena si internat în sanatoriul de la Ober-Dobling. Pe 21 decembrie apare la Socec volumul cu poeziile lui Eminescu având o scurta prefata semnata de Titu Maiorescu .

În 1884, domnul Obersteiner propune la 10 februarie sa faca o calatorie prin Italia. Pe 26 februarie, Eminescu paraseste sanatoriul si, însotit de Chibici, face o calatorie recomandata prin Italia. Soseste la Bucuresti pe 27 martie si pe 7 aprilie, Eminescu pleaca la Iesi.

În 1885, apare la Socec editia a doua a volumului de poezii, acu acelasi continut. "Convorbiri literare" i-a publicat "Soacra pe deal". Pe 1 ianuarie 1886 publica "Dalia"(fragment).

În primăvara anului 1887, Eminescu pleacă la Botoșani, la sora sa, Henrieta, și este internat în spitalul local, Sfântul Spiridon. Se organizează în Iași comitete de ajutoare pentru întretinerea si îngrijirea poetului.

În 1888, Eminescu are dorința de a-și termina unele lucrări pe care își amintește ca le-a lăsat în manuscris. Veronica Micle vine la Botoșani și îl determina pe Eminescu sa se mute definitiv la Bucuresti, unde si pleaca pe data de 15 aprilie. Tipareste în "Româna libera" "Iconarii d-lui Beldiman".

Pe 3 februarie 1889, Eminescu este internat la spitalul "Marcuta" din Bucuresti. În noaptea de 15 iunie, la ora trei, poetul moare în sanatoriul doctorului Şuţu. Corpul defunctului a fost depus pe 17 iunie în groapa, la umbra unui tei din cimitirul Bellu, Bucureşti.

 

despre Eminescu

Eminescu nu este un "meteor ieșit din neant ca un miracol fără nici o legătură cu trecutul. Eminescu este cel mai tradițional poet, absorbind toate elementele, și cele mai mărunte ale literaturii antecedente"

George Călinescu.

 

Lirica lui Mihai Eminescu

Citeşte Poezii de Mihai Eminescu - aici:

Geniul său poetic atinge numeroase domenii, de la poezia inspirata din folclor, din istorie, pana la capodopera sa "Luceafarul", semnul fumdamental lasat noua. Cand spunem poetul Eminescu, prima poezie care ne vine in minte este "Luceafarul".

Nouazeci si patru de strofe a caror "unitate se infaptuieste muzical". Mitul este simplificat si redus la o antiteza morala. Catalina sta la indoiala, ea trebuie sa aleaga intre geniu si sluga, alegand la sfarsit sluga. Finalul este magistral:

"Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece."

 

Eminescu este un poet universal. Izolarea sa e conditia geniului singur printre oamenii obisnuiti. Geniile sunt solitare, nu pot trai intr-un spatiu stramt, de unde vastitatea cadrului romantic in intindere si inaltime. "Poezia cu genii este intotdeauna si o poezie cosmica" spunea George Călinescu.

Poetul a scris in stil folcloric adevarate capodopere:

"Mai am un singur dor,
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape
Pe ntinsele ape
Sa am un cer senin"

Folclorul lui Eminescu este "o complexa imbinare de mitologie populara si filozofie intr-o forma care pare lineara, dar care e de o savanta impletitura" spunea Calinescu. Poetul scrie poezii populare si cu idei culte.


"Ideal pierut in noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gandea in basme si vorbea in poezii,
O! te vad, te-aud, te cuget, tanara si dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei."


Asa incepe poezia "Venere si Madona", scrisa in 1870. Eminescu a fost un maestru neegalat al poeziei, si a dovedit o sensibilitate si o profunzime deosebita la poeziile de dragoste. Printe celebrele sale poezii amintim: De cate ori iubito?, Dorinta, Venere si Madona, Craiasa din povesti, De ce nu-mi vii, Departe sunt de tine, Fat Frumos din tei, Floare albastra, Inger de paza, Iubind in taina, Luceafarul, O, ramai, Pe langa plopii fara sot, Sara pe deal

Veronica Cimpeanu, casatorita din 1864 cu profesorul universitar Stefan Micle, a insemnat pentru Eminescu marea dragoste. Veronica il cunoaste pe Eminescu in 1872 la Viena. O data cu stabilirea poetului la Iasi, intre cei doi se naste o afectiune profunda, care le va marca amandurora existenta. S-au nascut in 1850 si s-au stins din viata in acelasi an, 1889. Suferinta din dragoste a prilejuit scrierea unora dintre cele mai sensibile poezii.

"Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incat sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga."

Celebre sunt si poeziile "Epigonii", "Glossa", "Scrisoarea a III a".
Opera sa este impresionanta prin intindere si profunzime. Poetul Mihai Eminescu apartine romanilor. A fost denumit poet national si universal, scriitorul total al literaturii romanesti, poetul nepereche, geniul tutelar al culturii neamului, fauritorul limbii literare, Luceafarul culturii romanesti. El spunea "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar".

Poezia "Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie? " exprima patriotismul sau:

"Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu'n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mandri aste le nutresc;
Caci ramane stanca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc."



Mihai Eminescu - Publicistica

Eminescu isi incepe activitatea la cotidianul bucurestean "Timpul" la inceputul lui noiembrie 1877 si o incheie in iunie 1883. Poetul este chemat de la Iasi de Ion Slavici (care raspundea de partea literara si de politica externa a aziarului). Intr-o perioada critica pentru Timpul. Razboiul din Balcani se incheiase si se impunea discutarea cu mare prudenta a problemelor politice.

Slavici initiaza o campanie de presa,care este inaugurata de Eminescu cu articolul "Dorobantii". In campanie nu sunt crutati nici liberalii dar nici conservatorii sau proprietarii ziarului, ceea ce a dus la dese conflicte intre poet si conducerea cotidianului. Cucerirea independentei tarii deschide noi perspective. Partidele politice isi elaboreaza noi programme de activitate. Eminescu este numit in februaire 1880 redactorsef si incepe sa dea orientarea politica a ziarului.


Publica o serie de articole "Studii asupra situatiei", majoritatea ca al doilea editorial. Se axeaza mai ales pe viata politica interna. Este o perioada de maxima intensitate in activitatea sa. Consolidarea pozitiei partidului liberal determina gruparea junimista din partidul conservator sa se orienteze spre liberali. Ca urmare Eminescu lasa conducerea Timpului lui G.Pancescu in decembrie 1881. Poetul ramane prim redactor pentru partea politica. Publica trei articole pe saptamana si urmareste presa straina, in special cea germana. Activitatea sa publicistica nu mai este la fel de intensa. Trece pe planul al doilea. In acesata periada definitiveaza "Luceafarul". Orientarea politica a "Timpului" incepand din ianuarie 1883 determina scaderea interesului lui Eminescu pentru ziar.

Si-a incepul publicistica politica cu o polemica cu presa din Imperiul austro-ungar in sprijinul revendicarilor romanilor de sub stapanirea acestora si o incheie la "Timpul" tot cu o polemica, cu aceeasi presa din Imperiul austro-ungar, in care condamna asuprirea nationala si practicile demagogice din viata politica. Poetul isi reia activitatea publicistica in noiembrie 1888 prin colaborarea la "Romania libera". Pledeaza in articolele sale pentru schimbarea "relatiilor" de munca pentru a veni in sprijinul "celor nemultumiti". De la "Romania libera" trece la "Fantana Blanduziei" la care colaboreaza in decembrie 1888 si in ianuarie 1889. Militeaza pentru ridicarea "starii igienice si materiale a cultivatorilor".


Publicistica lui Eminescu la "Timpul" este orientata spre viitorul poporului roman. Poetul oferea contemporanilor sai "icoane noi " si "icoane vechi " prin care exemplifica mersul societatii romanesti. El evoca in "icoane vechi" numai perioadele de stabilitate si progres in toate domeniile. Se declara categoric pentru iesirea Romaniei din stadiul de tara agrara si pentru transformarea ei in tara industriala.

Militeaza pentru ocuparea functiilor din cadrul institutiilor statului de catre oameni cu pregatire, devotati tarii si cinstiti. Conceptia sa privind natura statului, rolul capului statului si al organismelor statului este exprimata inca din primele articole publicate in "Federatiunea" in 1870.

"Viitorul poporului nostru poate fi asigurat numai in functie de apararea si dezvoltarea " sustine cu convingere poetul.
Eminescu si-a pus intreaga sa activitate de ziarist in slujba dreptului la existenta nationala a poporului roman.

 

Citeşte Mihai Eminescu - Poezii