Magda Isanos
Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași - d. 17 noiembrie 1944, București) a fost poetă, prozatoare și publicistă, soția lui Eusebiu Camilar.
S-a născut la Iași
, România, ca fiică a lui Mihai Isanos și a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină.

A urmat școala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinții ei, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău.

De mică avea o adevărată pasiune pentru lectură, citea zi și noapte din biblioteca părinților și din biblioteca școlii.

Debutează în 1932, cu versuri în revista ”Licurici” a Liceului de băiețiBogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău.
Poeta participă, împreună cu alte colege, la concursul organizat anual de Societatea ”Tinerimea română", la București. Obține premiul II la tema privind drepturile femeilor. La ceremonia de înmânare a premiilor, președintele Societății, profesorul Nae Dumitrescu, declară: ”De dumneata sunt convins că am să mai aud ! Ai mari posibilități.” 

A studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia; licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iași.

Continuă să publice în revista Viața Basarabiei, devine colaboratoare a revistei ”Însemnări ieșene”. Paralel publică în ”Cuget moldovenesc”, ”Pagini basarabene”, poezii ca: Dorința, Grădinărie, Atavism, Toamnă, Caisul, Cuvântul Evei, Jucărie, și altele.

În vara anului 1938 Magda Isanos participă la conferințe și la strângerea de fonduri pentru ajutorarea poporului spaniol.

În anul 1937, în ziarul Lumea va fi prima publicație în care se remarcă talentul poetei: descoperire prețioasă a Însemnărilor ieșene. La 26 decembrie, același ziar anunța un nou talent în plină ascensiune, acel al d-rei M. I. (Magda Isanos), poetă a preocupărilor transcedentale, minunat redate in versuri, versuri de o temeritate care depășește feminismul.
La 31 martie se căsătorește cu Eusebiu Camilar. Participă la ședințele Societății Noua Junime, înființată din inițiativa lui G. Călinescu, citind din poeziile ei. Toamna își ia licența în Drept. Prietena sa Veronica Zosin consideră că a fost cea mai veselă și fericită perioadă din viața Magdei.

În anul 1939 se înscrie în Baroul de Iași ca avocat stagiar, la 13 ianuarie. Colaborează la Jurnalul literar. În același an are un succes răsunător în avocatură. Un an mai târziu Magda Isanos publică în ”Însemnări ieșene” poezia Flori adevărate.

La sfîrșitul lui martie, anul 1939, soții Camilar pleacă în refugiu. În noaptea de 5 spre 6 iunie un bombardament de aviație distruge toate manuscrisele Magdei și ale lui Camilar din locuința lor din Iași. A rămas doar un caiet, cu patru povestiri inedite, păstrat de d-na Gorgos, prietena Magdei, care i-a descoperit în grădina casei. În 17 noiembrie poeta se stinge la București, în locuința părinților săi.

"Și-a sfărâmat sufletul, dar nu înainte de a fi dat acel țipăt, care trezește pe oameni la o viață nouă, care îi scutură și îi silește să vadă frumosul. Ne-a părăsit, dar nu înainte de a ne lua voinicește de mână și a ne duce undeva foarte sus, în crestele curate ale munților, nu înainte de a fi sădit în noi nădejdea în zile mai bune."  Cella Serghi: O Pasăre rară 

"Simplitatea poemei și accentul ei de sinceritate ne cuceresc dintr-o dată, lirismul există, ca să zic așa, în substructură, ca ceva natural./.../Un intimism din care irizează nu știu ce nostalgic, versul sugerând mai mult decât spune în esență./.../Feminitate și poezie a fiziologiei, iată nota personală a poemelor d-nei Magda Isanos..."  (Pompiliu Constantinescu: Feminitate și poezie a fiziologiei )

>> Magda Isanos - poezii