Octavian Paler - poezii

Octavian Paler intră în literatura română prin poezie – opera lui va sta sub semnul lirismului.


>> Biografie Octavian Paler

Selecție din Poezii de Octavian Paler

Indice ALFABETIC :

Octavian Paler - Aceeași Vârstă
Octavian Paler - Am Invatat
Octavian Paler - Cursa
Octavian Paler - Decalog
Octavian Paler - Definitia Cearcanelor
Octavian Paler - Definitia despartirilor
Octavian Paler - Definitia dragostei
Octavian Paler - Definiţia Gravitaţiei
Octavian Paler - Definiţia Lacrimei
Octavian Paler - Definitia Memoriei
Octavian Paler - Definiţia Nenorocului
Octavian Paler - Definiţia Pasului Absent
Octavian Paler - Definiţia Uşilor închise
Octavian Paler - Definiţia Zăpezii
Octavian Paler - Digul
Octavian Paler - Elegie
Octavian Paler - Jocul
Octavian Paler - Lecție inutilă de logică
Octavian Paler - Moartea cuvintelor 
Octavian Paler - Moartea lui Socrate
Octavian Paler - Nopțile
Octavian Paler - Paradoxul vremurilor noastre
Octavian Paler - Perplexitate
Octavian Paler - Singurătate
Octavian Paler - Zodia Racului





Poezii de dragoste de Octavian Paler

 

Definitia dragostei

Vino, sa pot regasi drumul spre mine.



Alte poezii de Octavian Paler

Aceeași Vârstă

Am exact vîrsta la care Don Quijote si-a început aventurile,
am aceeasi vîrsta si iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseste nimic.
Poate, un scutier îmi lipseste, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeasi vîrsta si aceeasi nevoie sa cred,
nu-mi mai lipseste nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Si poate morile sale de vînt,
dar nu-i nimic, le voi inventa si pe ele.
Am aceeasi vîrsta ca Don Quijote si drumul m-asteapta
Si în afara de un scutier, de Rosinanta si de morile sale de vînt
nu-mi mai lipseste nimic.
Ba da, eu m-am nascut dupa Descartes.


Am Invatat

Avem timp
(varianta completa de Octavian Paler)

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam
dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce
pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla
oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,
cand trebuie
Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine
insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu
inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe
primul loc
Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai
departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai
nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.

Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit


Cursa

Mai departe de moarte, mai departe de viata,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Si cursa continua.......


Decalog

Prima porunca: Sa astepti oricât.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajuta sa traiesti în prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul în care traim.
A saptea porunca: Nu pune în aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu îndrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gândul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavând altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvânteaza ocazia de a-ti apartine în întregime. Singuratatea e o târfa care nu te învinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, într-o grota.


Definiţia Gravitaţiei

Din cauza gravitatiei nu pot pleca sagetile plopilor
din cauza gravitatiei ziua se întoarce înnoapte
din cauza gravitatiei ne întoarcem si noi în pamânt.


Definiţia Lacrimei

Lacatele de piatra
Se deschid cu râuri
Lacatele de apa
Se deschid cu stele
Lacatele din noi
Se deschid cu o lacrima.


Definiţia Nenorocului

Sunt drumuri ce ne cauta demult.
Si-ajung la noi când noi suntem plecati
În cautarea lor pe alte drumuri.


Definiţia Pasului Absent

Doar un pas ne desparte.
Nu stiu daca pasul absent
e al meu
sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
si între noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atât de aproape
ca sa ramânem atât de departe
doar un pas ne desparte
si între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.


Definiţia Uşilor închise

E o rana în scândura usii
unde-am batut si n-a raspuns nimeni.
Deschideti usa cu grija,
sa nu loviti rana cu cheia.


Definiţia Zăpezii

A înghetat lumina în somn
si cade mirata pe strazi
visând ca rasare la poli.


Definitia Cearcanelor

Poteca secata fara sa stiu.
De ce a ramas prafuita de umbra
de ce insomnia rataceste nocturn
numai în jurul ochilor nostri.


Definitia Memoriei

Un ochi neodihnit sub osul fruntii
Încerc zadarnic pleoapa sa-i închid.

Definitia despartirilor

Nu stiam ca floarea amara a singuratatii
are daca o atingi pe obraz
Sunetul unor pasi care pleaca.


Digul

Marea loveste digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pâna la capat. Piatra uda
luneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atât de atenti,
încât într-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si îl vom uita în cele din urma,
vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarâti sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit în ce zi ma aflu, în ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se întruna de dig, sa ma întreb
cine sunt, ce vârsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit în fata acestui dig,
ca si cum l-as cunoaste?


Elegie

Mai bine sa umplem cu flori
toate craterele vulcanilor,
sa uitam mortii neîngropati
si vîntul sa caute singur
ce mai e de gasit prin cenusa,
mai bine sa ne ducem departe de ranile noastre,
sa nu regretam nimic si sa cultivam trandafiri,
mai bine sa fixam sarbatorile
în zile fara memorie,
mai bine sa ducem ucigasilor crini
si sa-i decalram inocenti,
mai bine sa convingem fantomele
sa ne lase în pace,
sa ne ducem departe de ranile lor
si cît mai discret,
sa nu deranjam cu tristetile noastre pe nimeni,
înainte de a spune ca toate acestea-s firesti.


Jocul

Mai am o scoica si cîteva pietre,
cum sa cladesc din ele o mare
si-un tarm unde sa stau pe nisip
si cum sa ma conving ca am fost pe un asemenea tarm
urmînd fericit o pasare
care acum nu ma mai lasa sa dorm?
O scoica si cîteva pietre
si un nume ciudat
pe care nu-l întelege nimeni
si speranta mea de-a ajunge
sa nu-l mai înteleg nici eu într-o zi.
Sarbatoarea s-a terminat,
îmi astept pedeapsa lînga tribunele goale,
dar eu am vazut arzînd la amiaza un nor
si-am auzit cîntecul care îngenunchea caii salbateci,
îsi spun, tarmul acela nu-i simpla poveste,
eu am vazut norul si-am ascultat cîntecul
si înainte de a ma învinge
soarele m-a facut fericit.


Lecţie Inutilă De Logică

Asa se întâmpla logic,
plecam si sosim undeva.
Plecam pentru o clipa, pentru un ceas, pentru o viata,
poate nu trebuia sa plecam, dar problema nu-i asta,
ci faptul ca sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva si câta vreme sosim undeva
totul e logic
chiar daca logica si fericirea sunt lucruri total diferite,
totusi am plecat si am sosit undeva,
am gresit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicaieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
daca nu sosim nicaieri?


Moartea Cuvintelor

Un chip de nisip
si mîini de nisipi
si limba în gura mi-e tot de nisip
nu mai pot sa spun nimic în apararea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
si cineva care întoarce clepsidra.
To ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am gresit s-a transformat în nisip
si judecatori de nisip
ma judeca
si ma condamna la moarte
pe un esafod de nisip.


Moartea lui Socrate

Sunt singur,
De ce tremurati?
Si sentinta e data.
de ce tremurati?
Din vorbele pe care n-am apucat sa le spun
se scutura tacerea
imbatrinindu-ma.
Nu-mi cereti sa mint cu aceste cuvinte
cu care mi-am descoperit moartea.
Si nu inteleg de ce tremurati.
Otrava e doar pregatita.
Si sunteti prea palizi
pentru niste ucigasi cumsecade.


Noptile

Noptile, cînd îmi amintesc iarasi de noi,
totdeauna pe întuneric si amenintati totdeauna,
îmbratisati sub ghilotina mereu,
totdeauna obsedati de timp si de noapte,
haituiti de umbre în care ne recunoastem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
si totdeauna vorbind despre sfîrsitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mari si de soare
si totdeauna pe acest nisip negru al noptii
fara sa stim daca mîine vom mai fi împreuna,
totdeauna asteptînd cutitul ghilotinei sa cada,
totdeauna despartirile,
totdeauna dragostea amenintata de altii
si de noi însine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne lumineaza, cînd se ating, mîinile,
totdeauna înfricosati ca mîinile noastre
vor ajunge la capatul dragostei noastre
si totdeauna visînd sa ne iubim fara sa stim
daca suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
daca lumea începe cu noi sau sfîrseste.
Totdeauna dragostea în umbra ca înteleptii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de întelepciune, ci de speranta
si totusi daca vom muri vreodata dragostea noastra,
va muri nu din pricina noptii
ci din pricina ca noi însine am amenintat-o prea mult.


Paradoxul vremurilor noastre

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.


Perplexitate

Tu spui, linistit, „adevar”
Ei se uita la tine si tac,
fara sa priceapa ce vrei,
dar pentru ca sunt oameni educati
întreaba: „Cât costa?”
Tu le arati mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul demult
si, nedumeriti, dau sa plece.
Tu alergi si le spui: „speranta”.
Politicosi, ei se opresc si te întreaba
înca o data: „Cât costa?”
Iar tu nu sti ce valoare are aperanta. Si taci.


Singuratate

Voi care va întoarceti acasa
si dupa ce-ati închis usa
spuneti “buna seara”
voi nu stiti ce-nseamna
sa intri pe usa tacînd.


Zodia Racului

Ce bine ar fi fost sa fiu un rac autentic,
sa merg constant înapoi.
Te-as întâlni printre amintiri
si dupa ce te-as gasi nu ti-as mai da drumul,
te-as târî cu mine înapoi,
sa ne iubim tineri si nevinovati,
dupa care, mereu înapoi, te-as târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenti
pâna ce, obositi de joc si de inocenta,
am disparea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar ma tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat sa merg înainte
si tot ce pot e sa târasc între clestii mei de rac
toata memoria mea, fara sa cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriasa sa ma ucida într-o zi.