biserica - monograma Iisus Hristos

Cuvântul "biserică" vine din grecescul "ecclesia" care înseamnă "o adunare"” sau "cei chemați".

Ce este biserica

Biserica este, deci, obștea tuturor creștinilor care cred în Hristos, care mărturisesc aceeași dreapta credința în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și care ascultă de slujitorii sfințiți, rânduiți de Sfinții Apostoli și de urmașii lor.

Această ierarhie şi reprezintă Biserica, unde toate se află într-o armonie și aranjare bine stabilite, conform ierarhiei rânduite ca pe treptele unei scări. În vârful acesteia se află Iisus Hristos, capul Bisericii. Practic, întreaga creație, îngerească și omenească, este o ierarhie ce urcă spre Dumnezeu, fiind în unire cu cele aflate pe treptele mai înalte, acestea atrăgându-le pe cele mai de jos către cele de sus.

 

Semnificația simbolică a bisericii

Sub imperiul roman, în cercurile păgâne, evreiești şi creștine au existat numeroase speculații privind simbolistica bisericii. În vremurile bizantine de asemenea se cunosc noi preocupări îndrăznețe.
Probabil că aceste speculații omenești vor mai continua, un lucru însă e cert - ce e de la Dumnezeu, spre Dumnezeu se trage. Cum mărturisea însuși Hristos: "Dați Cezarului ce este a Cezarului şi lui Dumnezeu - ce este a lui Dumnezeu".

Edificiul destinat cultului era privit ca un "microcosmos", asemănător împărăției cerurilor. Cupola bisericii e socotită simbol al lumii cerești, fiind elementul dominant al lăcașului. Amplasată de regulă în centrul de greutate al compoziției arhitecturale, și căreia i se pleacă celelalte elemente verticale, subordonate ei.

În tradiția ortodoxă, de regulă, bisericile se amplasau pe un loc înalt, lăcașul de cult fiind simbolul Bisericii spirituale, "al cetății care stă deasupra muntelui, la care vor merge popoarele", după cum spune proorocul Isaia sau Mântuitorul Hristos Însuși: "...nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă" (Matei 5, 14)

Folosind o expresie a patriarhului Gherman, "biserica este cerul pământean în care Dumnezeu din cerul de sus locuiește şi se preumbla".

 

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

Biserica Ortodoxă Română este Biserică de origine apostolică, întemeiată prin lucrarea misionară a Sfântului Apostol Andrei care a predicat cuvântul Evangheliei și în fosta provincie romană Scythia Minor, teritoriul dintre Dunăre şi vestul Mării Negre, Dobrogea de astăzi (Sud-Estul României).

Biserica Ortodoxă Română (BOR) este una dintre bisericile autocefale ale creștinismului ortodox. Majoritatea românilor aparțin Bisericii Ortodoxe Române, dar biserica are și credincioși de alte naționalități

La 25 aprilie 1885, Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală (de sine stătătoare), iar la 25 februarie 1925 a fost ridicată la rangul de Patriarhie, fiind în comuniune dogmatică, liturgică și canonică cu celelalte Biserici Ortodoxe Surori.

Biserica Ortodoxa Româna este organizata ca Patriarhie, cu titulatura “Patriarhia Româna”. Patriarhia Româna cuprinde eparhii (Arhiepiscopii si Episcopii) grupate în Mitropolii, precum si alte unități în interiorul sau în afara granițelor României.

Legături utile

PATRIARHIA ROMÂNĂ
Site: www.patriarhia.ro