Însemnările din calendarele bisericești de astăzi - 21 Aprilie: (Post) 

STIL NOU : 21 Aprilie


(Crăciunul pe 25 Decembrie)

Intrarea Domnului in Ierusalim; Sfantul Mucenic Ianuarie; Denie

Sfantul Ianuarie, Episcopul orasului Benevento din Italia, a primit mucenicia la anul 305, in timpul persecutiilor imparatului Maximian. Sfantul Mucenic Ianuarie a fost supus la numeroase chinuri suferind torturi de neimaginat, dar pe care el le-a indurat cu blandete, intarit fiind de harul Duhului Sfant.

Dumnezeu a lucrat minuni prin Sfantul Ianuarie, atat in timpul vietii acestuia cat si dupa moartea sa. Fiind aruncat in foc, Sfantul Ianuarie,  "racorit de o roua nevazuta” , a stat in mijocul lui fara sa arda, inaltand cantari lui Dumnezeu. Vazand minunea, persecutorii au inceput sa-i sfasie carnea cu unghii de fier. Dupa aceasta, Sfantul Ianurie impreuna cu diaconul sau, Festus, si citetul Desiderie, au fost trimisi la Pozzuoli, in apropiere de Napoli, unde aveau sa fie inchisi in temnita. Tot aici, erau inchisi diaconii din Pozzuoli, Proclu si Sussos, impreuna cu alti doi crestini mireni, Eutihie si Acutius.

In ziua urmatoare, toti cei sapte mucenici au fost aruncati la animalele salbatice, dar acestea nu i-au vatamat. Intr-un sfarsit au fost cu totii ucisi prin taierea capului.

Crestinii din Napoli au luat trupurile mucenicilor in ascuns si le-au inmormantat cu cinste. Trupul Sfantului Mucenic Ianuarie l-au dus in Napoli ingropandu-l in biserica. Au fost consemnate numeroase minuni petrecute la mormantul Sfantului Ianuarie. Dintre acestea amintim minunea care s-a facut unei vaduve, al carei  fiu a inviat, dupa ce ea a luat icoana Sfantului Ianuarie si apoi a asezat-o pe trupul fiului ei mort.


Tot astăzi, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea:

- Sfantului Mucenic Teodor din Perga Pamfiliei;

- Sfintei Mucenite Filipia;

- Sfintei Mucenite Alexandra, imparateasa;

- Sfantului Maximian, Patriarhul Constantinopolului;

- Sfantului Atanasie Sinaitul;

 

STIL VECHI : 8 Aprilie

 
(Crăciunul pe 7 Ianuarie)

Intrarea Mântuitorului în Ierusalim sau Floriile

Termenul Florii este legat de mitologia romană, crezându-se că ar proveni de la Florazeița florilor, dar și a rodirii cerealelor, pomilor fructiferi și a plantelor din grădini. În cinstea ei erau organizate serbările de primăvară numite Floralia, care se desfășurau în luna aprilie. Pentru că popoarele păgâne au fost convertite la noua religie, se presupune că Biserica ar fi dat un alt conținut acestei sărbători, un conținut legat de Intrarea Mântuitorului în Ierusalimși de înnoire a lumii prin Jertfa și Învierea Lui din morți.

Însă există specialiști printre care se numără și părintele Ioan-Florin Florescu, co-autor al volumului al IX-lea din ediţia critică a Bibliei de la 1688, care susțin că, din punct de vedere etimologic, numele de Florii nu are de-a face cu sărbătoarea păgână(redescoperită abia în jurul secolulul al XIV-lea), ci este simplul plural al substantivului floare, afirmație susținută și de vechile noastre cărți de cult, precum Cazania lui Varlaam din anul 1643 sau Liturghierul de la București, din 1680. Acestea au tradus din limba slavonă veche pericopa evanghelică numită „Nedĕlia țvĕtnaia”, care se citea de praznicul Intrării Mântuitorului în Ierusalim, prin „Duminica Florilor”.

Ne întrebăm, apoi, ce legătură are această sărbătoare cu florile, având în vedere că Sfânta Scriptură nu ne vorbește decât despre haine și ramuri în pericopa referitoare la Intrarea Domnului în Ierusalim (Matei 21, 8). Explicația are legătură cu unobicei desfășurat în Constantinopol și atestat documentar prin secolul al X-lea, în cadrul căruia participau aproape toți demnitarii orașului. Astfel, împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959), în lucrarea sa De cerimoniis, consemnează faptul că, la acest praznic, împăratul le oferea demnitarilor lumânări, cruci din argint și încă un dar: „Membrii senatului intră unul după altul în Biserica «Sfântul Dimitrie» (n. r. din Constantinopol) şi fiecare dintre ei primeşte, din mâinile împăratului, câte o ramură de palmier, de marghilan sau de alte flori frumos mirositoare, după sezon”.

Evident, rânduiala acestei ceremonii nu a rămas doar între zidurile capitalei Bizanțului, ci s-a transmis mai întâi în Apus, apoi în Răsărit, fapt confirmat și de Stihira glasului al VI-lea din cadrul Vecerniei Floriilor:

„Astăzi, harul Sfântului Duh pe noi ne-a adunat și toți, luând Crucea Ta, zicem: Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului; Osana, Celui dintru înălțime”.

În cea de-a doua jumătate a secolulul al XIX-lea, substantivul la plural – „Florii”  a fost din ce în ce mai des utilizat, la început în textele literare, iar mai apoi în cărțile de cult, intrând în vocabularul uzual al vorbitorilor și în numeroase locuțiuni și expresii.


Tot astăzi, bisericile supuse Patriarhiei Rusiei fac pomenirea:
- Sfinţii Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Asincrit, Falegont şi Ermie, din numărul celor 70.
- Cuviosul Nifon, Episcopul Novgorodului.
 

DESPRE CALENDARUL PE STIL VECHI ȘI CEL NOU

Părintele Calistrat Chifan de la mănăstirea Vlădiceni din România le-a povestit creștinilor ce crede el despre problema calendarului pe stil nou și pe stil vechi. (VIDEO - Aici)

”Eu nu am simțit niciodată efectul niciunuia dintre calendare. Am venit de câteva ori în Moldova și am slujit la sărbătorile care erau aici și dacă așa este tradiția și așa e regula o țin și nu mă deranjează. Noi, indiferent de calendar, trebuie să ne respectăm. Eu am fost în Sfântul Munte, am stat șase luni, și acolo se ține calendarul vechi. M-am conformat sărbătorilor de acolo. Nu era să o fac eu pe interesantul. Dacă în România au calendarul nou și Dumnezeu va rândui și Maica Domnului vreodată să să treacă la același calendar nici asta nu e nici o supărare”, spune Părintele Calistrat.

Sursa: CrestinOrtodox.ro