Însemnările din calendarele bisericești de astăzi - 4 MartieDuminica a 2-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama) (Post cu Dezlegare la ulei și vin) 

Calendar ortodox: Duminica Sfântului Grigorie Palama 

Viața Sfântului Grigorie Palama 

Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, este cel mai mare teolog al secolului al XIV-lea,  unul din cei mai mari teologi din istoria Bisericii Ortodoxe. S-a născut în jurul anului 1296 în Constantinopol, din părinți credincioși aleși, Constantin şi Kali. Familie de demnitari, înstărită, ce avea legături cu curtea imperială. Sfântul Grigorie a urmat cursuri de filozofie şi teologie.

S-a călugărit de tânăr. La 20 de ani se hotărăște să părăsească cele lumești pentru a se apropia de cele cerești, pentru a petrece o viaţă liniștită în comunitatea Sfântului Munte Athos. Conduita sa monahală era de admirat, după cum o arată și asceza zilnică. Scurta sa rugăciune zilnică era: ”Doamne luminează-mi întunericul, Doamne, luminează-mi întunericul!”

În anul 1340 este nevoit să iasă din Muntele Athos din cauza controversei isihaste. În anul 1397 a fost ales arhiepiscop al Tesalonicului, iar până în anul morţii, activitatea sa se va desfăşura între Constantinopol şi Tesalonic.

Învățătura isihastă

Isihasmul - cuvânt de origine grecească, însemnând tăcere, liniște și concentrare interioară, desemnând o tradiție ascetică din secolele al IV-lea și al V-lea, dar care s-a organizat ca o mișcare de renaștere spirituală și teologică în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, prin introducerea „rugăciunii lui Iisus”, ca metodă de concentrare și pace lăuntrică, în care sufletul ascultă și se deschide către Dumnezeu.

Isihia a fost practicată de părinții deșertului, cu sursă de inspirație Filocalia și care și-au însușit, ca disciplină de dezvoltare a vieții interioare, invocarea continua a numelui lui Iisus. „Rugăciunea inimii”, numită și „rugăciunea lui Iisus”, constă în cuvintele: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”.

Întemeietorul propriu-zis al isihasmului este Sfântul Ioan Scărarul (+649), autorul lucrării „Scara raiului”, în care recomandă rugăciunea redusă la un singur cuvânt: „Iisuse”. Pentru părinții isihasti, teoria și practica rugăciunii lui Iisus, meditația în tăcere, asupra numelui lui Iisus și starea de liniște pe care aceasta o produce, nu sunt un scop în sine. Isihia creează mai degrabă o stare în care se practică virtuțile, dintre care cele mai importante sunt curăția inimii, pocăința, dar mai ales sobrietatea, trezia sau atenția inimii. Sfântul Simeon Noul Teolog vorbește despre cunoștința și simțirea harului, iar Sfântul Grigorie Palama, de contemplarea nemijlocită a slavei ncereate, ca elemente esențiale ale spiritualității isihaste.

Învățătura Sfântului Grigorie Palama

Sfântul Grigorie Palama a învățat că sfinții, când Dumnezeu voiește, pentru credința lor puternică şi pentru multa lor rugăciune, pot pregusta încă din viaţa aceasta slava sau lumina împărăţiei cerurilor, care este lumină necreată şi netrecă­toare. Această lumină s-a arătat la Schimbarea la Faţă a Mân­tuitorului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor (Matei 17,1-9; Marcu 9, 1-9; Luca 9, 27-36). Din acest motiv, în duminica a doua din Sfântul şi Marele Post este pomenit în mod deosebit Sf. Grigorie Palama ca „fiu al dumnezeieştii şi neînseratei lumini”, adică teolog al luminii dumnezeiești neapuse, necreate şi veşnice. În acelaşi timp Biserica a rânduit pomenit sa, pentru a ne arăta că dreapta credinţă pe care am prăznuit-o în mod deosebit în duminica anterioară nu este o credință teoretică, ci este credința care duce pe credinciosul ortodox la viaţă şi lumină veșnică. Când mărturisim şi trăim dreapta credinţă, ne luminăm sufletul şi ne curăţim de păcate prin pocăinţă, post şi fapte bune, spre a dobândi slava vieții veşnice.

Problema locului trupului în viața duhovnicească se afla în inima disputelor iconoclaste şi isihaste, găsindu-şi expresia ortodoxă tocmai în timpul Postului Mare, în asceza şi rugăciunea ce preced sărbătoare pascală. Învăţătura duhovnicească a Triodului poate fi privită drept aplicarea directă şi practică a dogmei ortodoxe a întrupării, aşa cum a fost precizată de apărătorii icoanelor şi de isihaşti, astfel că aceste două duminici, a Ortodoxiei și a Sfântului Grigorie Palama, îşi găsesc un loc justificat la începutul Postului Mare, nu numai prin importanța istorică, ci ca  niște condiţii­ fără de care postul şi căinţa din timpul Postului Mare n-ar putea ajunge la „viaţa în Hristos”. În timpul acestei prime perioade definite de aceste două duminici, viaţa ascetică apare astfel drept o adevărată mărturisire dogmatică.

Tot astăzi, Biserica face pomenirea:

- Sfântul Mucenic Pavel;

- Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan;

- Sfânta Muceniţă Iuliana; 

Maine, 5 martie, Biserica face pomenirea Sfantul Mucenic Conon din Isauria.

Sursa: CrestinOrtodox.ro / Doxologia.ro