MĂRȚIȘOR -1 Martie

Cea mai importantă tradiție de 1 martie este Mărțișorul, simbol al venirii primăverii. Tradițional, acesta este un șnur alb-roșu, pus fie la încheietura mâinii, fie în jurul gâtului ori în piept sau păr.

Felul în care Românii sărbătoresc venirea primăverii este unic. An de an sărbătoarea ne readuce speranța, optimismul, credința în mai bine și spor la toate. Mărțișorul dăruit în zorii primei zile din martie se purta 12 zile, uneori chiar până la vederea primului pom înflorit, apoi se atârna de ramurile înflorite, crezându-se că tot astfel va fi și anul celui care l-a purtat.

1 Martie este în calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numită şi Dochia. Sărbătoarea este anterioară timpurilor creștine, Dochia fiind un personaj păgân.

Acest străvechi obicei își are originea în credințele şi practicile agrare. La Roma, începutul anului nou se sărbătorea la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu care personifica renașterea naturii.

La vechii traci aceleași atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia maternă și de vegetație. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor și fecundității naturii.

Simbolul şnurului realizat din cele două părți răsucite, una alba şi cealaltă roşie, a fost iniţial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească. La cea vreme şnurul era alcătuit din alte două culori: alb şi negru. Culoarea neagră reprezenta lâna neagră data de Baba Dochia norii sale, şi simboliza întunericul iernii. Partea albă simboliza lumina primăverii. Lâna s-a schimbat, conform legendei, din negru în alb prin sacrificiul fetei. Din această cauza partea roşie din mărţişor reprezintă sângele şi sacrificiul. În final, primăvara și deci mărţişorul vor fi mai puternici decât întunericul prin jertfa lui Iisus Cristos.


În multe săpături arheologice din România s-au găsit mărţişoare cu o vechime mai mare de opt mii ani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, ele erau înşirate pe aţă şi se purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieții, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului.
De altfel firele de mărţişor exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mişcare a materiei. El semnifică schimbul de forţe vitale care dau naştere viului, perpetului ciclu al naturii. Cele două culori au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regăsite și la bradul de nuntă şi înmormântare.


Când venea primăvara, oamenii obișnuiau să lege de copaci funii albe și roșii, cu scopul de a alunga duhurile rele pentru ca pomii să fie roditori. Prima zi a lui Martie se numea în calendarul tradiţional al satelor carpatine şi Drogobete, când fetele se spălau 'cu apă de omăt' ca să fie 'curate, frumoase, albe ca neaua'. Există și credința că însăși apa de ploaie adunată în această zi sau din 'zilele babelor' te face frumos şi sănătos.

În zilele noastre, mărţişorul este un simbol al primăverii care va să vină, iar realizarea lui a devenit o adevărată operă de artă. Oamenii oferă cu multă plăcere de 1 Martie marţişoare celor pe care îi iubesc, ca simbol al admiraţiei lor, ca respect şi stimă specială pentru doamne și domnișoare.

{crossposting}