Sadoveanu - BALTAGUL

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului BALTAGUL de Mihail Sadoveanu.


Vitoria Lipan are locul bine-stabilit în galeria personajelor feminine din literatura română, reprezentând un personaj complex, tipul femeii puternice cu o voință de neclintit.

Ca orice personaj, Vitoria e caracterizată în mod direct de către autor și personaje dar și - indirect de faptele și vorbele sale.


Vitoria este un personaj puternic individualizat, reprezentand tipul femeii justitiare care pleaca impreuna cu fiul ei in cautarea lui Nechifor, plecat sa cumpere oi la Dorna. Vitoria si Lipan au avut sapte prunci, dar cinci dintre ei au murit de difterie, ramanand doar cu cu doi, un baiat, Gheorghita si o fata Minodora.

Vitoria era o femeie in varsta, trecuta prin multe, mai ales ca femeilor de la sat le era foarte greu deoarece barbatii fiind plecati mai mereu cu oile, ele trebuiau sa aiba grija atat de copii, cat si de gospodarie si de prepararea produselor provenite de la oi “viata muntenilor e grea, mai ales viata femeilor. Uneori stau vaduve inaitne de vreme, ca dansa”. Avea o viata grea si nu se putea spune ca, castigau nespus de bine “aveau cat le trebuia: poclazi in casa, piei de miel in pod, oi in munte. Aveau si parale stranse intrun cofaiel cu cenusa”. Vitoria si Nechifor Lipan, impreuna cu cei doi copii ai lor erau o familie unita, adicat cat de unita se poate, relatia lor familiala fiind pusa la incercare doar de absentarea indelungata a lui Nechifor, dar cu toate astea avceau o afacere bine pusa la punct “munteanului ii e dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul, ori cu cata. Cei mai vrednici intemeiasa stani in vale.”

In opera se evidentiaza doua modalitati de caracterizare a personajului, cea directa si cea indirecta.


Caracterizarea directa a Vitoriei Lipan se realizeaza prin intermediul naratorului, in special prin atitudinea sa pe care o are fata de protagonista. In acelasi timp, parerea altor personaje, dar si autocaracterizarea contribuie la caracterizarea acesteia.

Vitoria Lipan, o sotie iubitoare, porneste in cautarea barbatului sau: “era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese drag si acuma, cand aveau copii mari cat dansii.”

Ea e descrisa ca fiind o femeie frumoasa cu ochi caprui “aprigi si inca tineri”, “care erau dusi departe”.

Datorita lipsei sotilor de acasa, nevestele de la sat aveau in grija gospodariile, copii si animalele cat timp acestia erau la munte cu turmele de oi “Veni iar catra el, cu pita proaspata si cu un harzob de pastravi afumati. Trimisese pe Mitrea la domnu Iordan crasmaru, s-aduca o leaca de rachiu de cel bun”, “goispodina facu paturile devreme”. Astfel, Vitoria are o mare responsaibilitate pe umerii sai, dar fiind o femeie hotarata, puternica, abila nu era nicio sarcina pe care aceasta sa nu o duca la indeplinire “inainta sprintena”, “mama lui hotari plecarile si intoarcerile”.

Vitoria era o femeie traditionala, tipica mediului din care facea parte. Purta imbracaminte traditionala “Nevasta se ridica in picioare, isi paturi pe ea catrinte si-si stranse sub sani birneata. Apoi intra in odata din drapta si-si schimba broboada […] isi lua pe umeri un sumaies.”. Astfel, ea refuza sa renunte la obiceiuri si tradintii, respingand modernismul, accentuand in acest fel conditia omului de la sat, in special a femeilor “femeile stiau ceva nedeslusit depsre tren”, “o ajungea mintea ce are de facut insa fata de o lume necunoscuta pasea cu o oarecare sfiala”, “nevasta intelegea ceva, dar era biruitoare ca orice femeie si desprinsa sa rasara la orice intepatura”.

Sotia lui Nechifor era o femeie credincioasa si aplea intotdeauna la Dumnezeu pentru a o ajuta sa-si gaseasca sotul “intai am sa fac rugaciunile de cuviinta de la Maica Domnului, zise ea. Dupa aceea am sa tin post negru 12 vineri in sir.  Pan’ atunci poate mi se intoarce omu”. In fata lui Dumnezeu ea se arata intotdeauna “umilinta si cu fruntea plecata”.

Femeia avea de multe ori o infatisare “incruntata si dusmanoasa”, “se uita numai cu suparare si i-au crescut tepi de aricioaica”, dar numai mdatorita faptului ca “ea era plina de ganduri, de patima si de durere”.

Restul personajelor o descriu ca fiind de pe alta lume “Femeia asta trebuie sa fie de pe alta lume; cele de la noi sint mai prietenoase; taie cu vorba nu cu baltagul” sau din contra, ca o femeie misterioasa si care cunoaste bine comportamentul oamenilor, dar ea la randul ei nu era inteleasa de multi “ea era deasupra tuturor, avea intr-ansa o privire s-o taina pe care Lipan nu era in stare sa o dezlege”, “mama asta trebuia sa fie fermecatoare, cunoaste gandul omului”, “asta-i o dispearata”. Cu toate acestea, unii barbati erau atrasi de iscutimea si misterul ei “daca n-as fi ovrei si insurat si munteaca asta n-ar avea sot, intr-o saptamana as face o nunta”.

Vitoria se autocaracterizeaza ca fiind o femeie iscusita, desteapta si vicleana “eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte” in ciuda faptului ca nu a avut parte de o educatie superioara.

In acelasi mod, ea afirma ca Gheorghita, Minodora si Nechifor sunt toata familia ei “eu frati n-am avut, suriroile mele au ramas departe incolo dupa alti munti si nu m-am mai raspuns cu ei. Asa ca aicea traim numai noi cu copiii”.

Personajul principal, al romanului, Vitoria Lipan este caracterizată indirect, dominantele sale trasaturi evidentiindu-se prin gesturi, limbaj, comportament, fapte, vestimentatie si relatia cu celelalte personaje.

Vitoria Lipan reprezinta, in opera, tipul femeii autoritare, cumparate cu un bun spirit de observatie. Caracterul sau bine individualizat s-a format datorita incercarilor la care a fost supusa de-a lungul vietii. Femeia isi iubeste sotul, ca la prima tinerete, est emereu cu gandul la el “isi aducea aminte, stand singura pe prispa”. Desi viata alaturi de sot nu a fost intotdeauna dulce, femeia pretuieste viata barbatului ce i-a fost alaturi mai mult decat orice. De multe ori, ea indurase si bataie din partea sotului insa asta n-o facea sa ii poarte prica “Muierea indura fara sa cracneasca puterea omului ei si ramanea neinduplecata cu dracii pe care-i avea”. Asadar, ea recunoaste autoritatea barbatului si se supune cu umilinta in fata acestuia. Vitoria isi iubeste cei doi copii, insa pare ca ea pretuieste mai mult baiatul caruia ii puse nume Gheorghita “caci era numele cel adevarat si tainic al lui Nechifor Lipan”, baiatul ii aminteste mereu femii de Lipan la varsta tineretii de aceea il apara cu ardoare “il ocrotea si-l apara de cate ori in ochii lui Lipan erau nouri de vreme rea”.

Vitoria este o femeie harnica si gospodina, stie cum sa organizeze mersul lucrurilor. Este isteata si da dovada de pricepere atunci cand hotaraste sa o caute pe baba Miranda “upa ce se insereaza trece la baba Miranda pe intuneric, cas sa nu o vada nimeni”.

Femeia tine la prestigiu si nu vrea sa fie vazuta intr-o ipostaza care sa o faca subiect de discutie in randul oamenilor, dorind ca familia ei sa fie privita ca una respectabila in sat. Totodata ea doreste sa evite oamenii care mereu intreaba de Lipan si asta o face sa se simta umilita si rusinata, deoarece acesti oameni ar putea crede c asotul o parasise, fiindca nu avea ce raspuns sa le dea.

Munteanca stie ce are de facut si nu se zgarceste cand vine vorba de bani, cum ea insasi ii recunoaste preotului “Acum n-am la mine parale, darom cda cat se cuvine caci avem de unde”.

Vazand ca barbatul nu se intoarce, Vitoria hotaraste sa preia indatoririle barbatului, merge la preot tocmai pentru a trimite o scrisoare lui Gheorghita prin care ii spunea sa vanda din oi pentru a face rost de banii decesari acitarii datoriilor pe care le avea. Ea de asemenea, va vinde o parte din produsele de acasa si-i va trimite bani.

Este asadar tipul femeii cu simt practic, stie sa se descurce si nu permite ca suferinta pe care-o poarta sa o afecteze atat de mult, incat sa uite de gospodarie si copii. Se simte mai responsabila si lupta pentru dreptate. Este puternica si nu se lasa coplesita de durere. Are insa un moment de slabiciune cand, in preajma sarbatorilor de iarna Gheorghita se intoarce acasa. Femeia il primeste asa cum se cuvine si arata inca o data, iubirea ce i-o poarta fiului “Vitoria il primi cu mare bucurie si il saruta pe amanoi obrajii, dupa aceea trecu in alta odaie si se incuie pe dinauntru, ca sa poata plange singura”. Nu vrea sa para slaba in fata copiilor, in special in fat abaiatului pentru care vrea sa fie un exemplu de urmat, acum ca simte ca sotul ei s-a prapadit. Doreste sa-si formeze baiatul, sa-l faca sa capete un caracter puternic, ca al tatalui, caruia ii poarta numele si cu care se aseamana fizic fapt ce o emotioneaza pe Vitoria cand il revede.

Dupa ce isi varsa durerea in singuratate, femeia isi aminteste de indatoririle pe care le are si se intoarce alaturi de copii, parand ca toata suferinta s-a scurs, insa ea o tine ascunsa in suflet si nu o exteriorizeaza pentru copiii sai.

Ca mama, Vitoria este iubitoare si blanda, insa doar fata de Gheorghita, greseste facand diferenta intre el si Minodora, fata de care este aspra si dura, certand-o si vorbindu-i pe un ton in care se resimte dojana “Vitoria il admira (pe Gheorghita) din cealalta parte a masutei, Minodora se cuibarise pe un scaunel, jos, gata sa sara de cate ori trebuia ceva”. Nu acorda importanta fetei, pe car eo pune pe planul al doilea, ocupandu-se doar de baiat, acesta fiind in ochii mamei cel mai de pret. S-ar putea ca Vitoria sa aiba acest comportament fata de Minodora doar fiindca ea stie ce inseamna statutul de femeie, stie cat a trudit si cum arata viata muntenilor de la Magura Tarcaului.

Vitoria Lipan este o femeie agera, are gandirea limpede si o strategie bine cugetata. Doreste sa porneasca in cautarea lui Lipan dupa ce va termina de postit cele 12 vineri. In aceasta calatorie o va insoti Gheorghita, tocmai pentru a-i da baiatului o lectie importanta care sa-l faca sa se matrizeze. Baiatul pare sa nu inteleaga atitudinea mamei ceea ce pe Vitoria o preocupa si face ca durerea sa fie mai apasatoare “Ofta cu naduf si incepu sa se stranga masa, cu miscari smucite”. Se simte neinteleasa, dar nici nu ar vrea sa-si spuna durerea ce-i macina sufletul Ïn inchipuirea ei banuiala care intrase insa era un vierme neadormit”.

Incepuse sa reflecteze tot mai mult asupra ceea ce are de facut, se consulta in sinea ei si voia sa-si puna ordine in minte si in suflet “Din fata nadejdii pe care si-o pusese in singurul barbat al casei intelgea ca trebuie sa dea inapoi”.

Se simte singura, fara sprijin, pe Gheorghita il vede nepretgatit pentru ceea ce ii pregatise si asta o face sa se inspaimante de intensitatea cu care fiinta launtrica se zbate in ea. Are o vointa de fier si este capabila sa indure orice pentru a obtine un rezultat, un semn. Are vorba taioasa si spune lucrurilor pe nume si propriul copil “Asa se spune, ii raspunse maica-su dar sa stii ca pentru noi nu mai poate fi nici bucurie, nici belsug”. Doreste sa isi trezeasca baiatul la realitate si sa-l motiveze sa-i taie din elan, sa-l faca sa inteleaga situatia in care se afla. Este sigura pe afirmatiile pe care la face si reuseste sa provoace neliniste atunci cand prevesteste ceva “Nu te uita urat Gheorghita, ca pentru tine de-aici inainte incepe a rasari soarele”.  Isi cunoaste abilitatile si prin istetimea vorbelor stie cum sa i se adreseze baiatului Ëu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte, intelege ca jucariile au stat. De-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau”. Sfaturile parintesti ii inmoaie sufletul lui Gheorghita, Vitoria putand sa se bucure de faptul ca modul de abordare folosit daduse roade. Femeia este foarte credincioasa si cauta un semn din partea Sf. Ana, mergand cu Gheorghita la Manastirea de la Bistrita. Aici ea simti ca primise inca un semn care vesteste moartea lui Lipan. Monahul de la manastire o indeamna pe femeie sa mearga la autoritati si ea aculta.

Despre munteanca se poate spune si ca este o fire sociabila, careia ii place sa comunice si sa intre in vorba pana si cu necunoscutii, […] “dupa ce a stat multa vreme de vorba cu femei venite din locuri departate”. Femeii ii place sa aiba mereu programul zilei de maine bine pus la punct, este calculata si actioneaza numai dupa ce se gandeste indelung la ceea ce va face Ea ramane singura, supt candela si supt icoane, gandindu-se atintit ce are de facut a doua zi”. Ii place sa rezolve problemele dupa propria-i lege fara sa tina cont de legile lumesti”[…] nu i-a pasat si n-a avut nevoie de niciun fel de slujbaj al mariei sale”. Desi hotarata si cu un plan bine pus la punct, femeia are o oarecare retinere de a duce la bun sfarsit ceea ce isi propusese” […] insa fata de o lume necunoscuta pasea cu o oarecare sfiala “. Se simte complexata de faptul ca este o taranca care pana acum nu mai iesise din satul sau, de aceea ii este  teama ca ar putea sa-i taie calea printre necunoscuti.

Dupa ce Vitoria Lipan se infatiseaza subprefectului, acesta ii sugereaza ideea de moarte a lui Lipan. Ea stia ce are de facut mai departe si este si mai hotarata ca pana acum sa faca dreptate sotului.

” Avand intr-ansa stiinta mortii lui Nechifor Lipan si crancena de durere, se vazu totusi eliberata din intuneric” […] “incepu a pune la cale indeplinirea unor hotarari mari”. Este foarte convinsa de ceea ce are de facut, in ea nascandu-se dorinta de razbunare “N-am sa mai am hodina cum n-are paraul Tarcaului, pan’ ce l-oi gasi pe Nechifor Lipan”, “sa stie si altii cat mi-i de neagra inima”. Dupa ce pusese totul la punct in gospodarie, ca o buna administratoare, Vitoria o duse pe Minodora la manastire, moment ce reflecta atitudionea rece a mamei fata de fiica “copila plangea in pumni, iar obrazul maica-sa parca era un portret neclintit”. Este distanta si nu isi arata afectiunea si nici durerea, vrand sa para in continuare o femeie puternica.

Fata de Gheorghita ea devina mai autoritata, baiatul ascultand intocmai indicativele mamei “flacaul inviinta si asta, in tacere”.

Vitoria, sotia lui Lipan, dovedeste ca se pricepe sa negocieze, reusind sa-l convinga pe domnul David sa-i cumpere produsele cu pretul pe care ea il stabilise.

In drumul sau, Vitoria intreaba de Lipan, insa agera la minte, nu spune ca-i este sotie si pentru ce il cauta si inventeaza povesti, spunand ca Lipan ii este dator cu niste bani.

Cand femeia vrea sa plateasca domnului David pentru gazduire, ea cere bani “marunti de cateva mii”pentru ca este precauta, vrea sa se pazeasca de hoti “Nu vreau sa se simta ca am cu mine ca sa nu ispitesc pe nimeni.” Este agera la minte si stie ce are de facut, se poate spune ca reprezinta tipul femeii cu judecata, ce are o strategie buna ce-i dovdeste inteligenta.

Vitoria are convingerile si credinta proprie pe care si-a format-o de-a lungul vietii fiind si o femeie conservatoare “Nu stii ca Dochia isi scutura cojoacele si dupa aceea le intinde la soare?”, “Toate stateau ca-ntr-o asteotare. Cand vor porni iar la vale puhoaiele, trebuiau sa duca o veste noua. Asa dezlega Vitoria intelesul acestor infatisari schimbate”, “numarand zilele, sarbatorile si posturile dupa moda papistasilor”, “au baut pe rand in acelasi pahar, neuitand sa inchine pentru mort”. Cu toate astea, VItoria este o femeie credincioasa, care se roaga lui Dumnezeu, merge prin manastiri si preoti, are incredere in ei si le asculta sfaturile. “Dumnezeu prin Sfanta de la Bistrita, a adus-o pe dansa, pe cai ocolite, tocmai unde trebuia ca sa-si gaseasca pe cel drag, sa-l ridice din locul pieirii si sa-l puie in pamant cu toate randuielile stiute”, “Iar cine ucide un om nu se poate sa scape de pedeapsa dumnezeiasca”, “poate a da Dumnezeu sa ma mai opresc pe la dumnealui vreodata”, “Preotii au cerut lui Domnu Dumnezeu pace pentru sufletul robului sau, apoi au cantat cu glas inalt vesnica pomenire”, “ce ti-a dat Dumnezeu, nu poti imprumuta.”, “ochii Vitoriei se intristara si se intoarsera catra rasarit, la icoane. Facand trei cruci, femeia saluta pe sfinti”, “astept de la Dumnezeu sa se faca lumina. Hotararea Lui are sa cada la vreme”.

Femeia se simte ofensata de-a lungul drumului cand oamenii o subapreciaza si nu ii vad inteligenta: “De unde stii ca-l cheama Macovei?” “Cum sa nu stiu daca asa-i scris pe firma, deasupra usii? Dumitru Macovei (Gheorghita), “Vad ca toti santeti cu cap si cu invatatura. Numai eu is o proasta”.

Vitoria isi respecta cuvantul dar, dovedindu-se de incredere: “Poftim si tie, Neculaies, paralele pe care ti le-am fagaduit”.

Ea isi iubeste sotul cu adevarat “au baut pe rand…neuitand sa inchine si pentru mort”. Doreste sa faca dreptate, isig aseste energia necesara pentru a o lua de la inceput si puterea de a continua pentru a-si indeplini scopul “Cu asa glas a strigat, incat prin toti cei de fata a trecut un cutremur. S-a daramat in genunchi; si-a rezemat fruntea de margineasicriului.”, “Cum de-am gasit in mine atata putere sa rabd atatea si sa implinesc toate”.

Vitoria are un suflet bun si este educatia deoarece nu uita sa le multumeasca celor care o ajuta, iar cu cei necunoscuti se poarta ca si cu niste prieteni: “Spune lui domnul Toma ca-l multamesc…si spuen mamuca-ta vorbe bune”, “Vitoria a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei. Arata vesela fata si limba ascutita, desi s-ar fi cuvenit sa fie scarbita, cace se ducea la rai datornici”, “Veniti cu tot cu nevestele dumneavoastra. Tare frumos va povestesc.

Pentru Gheorghita, Vitoria este un model, cea care il iarta si il sustine, il ajuta se sa maturizeze si il sprijina mereu. Conducandu-l cu siguranta, dar si cu asprime, femeia il lasa pe fiul ei sa actioneze doar atunci cand stie ca s-a maturizat. “Gheorghita, hatari ea, tu sa stai aici sa priveghezi pe tatu-tau.”, “Eu am encazul meu. Fa cum spun.”,”Fac cum spui, se invoi Gheorghita”, “Impus de un alt tipat al femeii, feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare si mai dreapta a ucigasului. Primi pe Bozga in umar, i-l dadu indarat, apoi il lovi scurt cu muchea baltagului, in frunte.”

Vitoria joaca rolul vaduvei nevinovate, credule, putin superficiale: “Ca o femeie necajita ce ma aflu am venit la niste prietini.”, “Sa ma fereasca Dumnezeu sfantul de un gand rau, ori de o banuiala.”, “Si-a fi gasit alta femeie, ranji Bogza. Asta se poate, primi munteanca, zambind si ea palid, numai sa nu fie cea cu dinti ranjiti.” Astfel ea isi ascunde adevarata personalitate luand prin surprindere pe cei doi ciobani care l-au omorat pe Lipan.

Inteligenta ei si logica sa impecabila sunt calitatile care au ajutat-o sa culeaga cu atentie informatiile necesare si sa reconstruiasca momentul omorarii lui Nechifor. Cu mult tact si ambitie, ajutata si de spiritul sau justitiar reuseste sa descopere criminalul mai repede decat jandarmii. Vitoria gaseste slabiciunile omului si il provoaca, astfel criminalul se rpeda si ii cere iertare.

La sfarsitul romanului, femeia isi reia cursul vietii, preocupandu-se de gospodarie si de MInodora “S-apoi dupa aceea ne-am intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate-am lasat. iar pe sura-ta sa stiu ca niciun chip nu ma pot imecei ca sa-o dau dupa feciorul acela nalt si cu nasul mare al dascalitei lui Topor’”. Pentru femeie, moartea sotului reprezinta inceputul unei noi vieti, in care va trebui sa-si asume mai multe responsabilitati.

Gheorghita, fiind deja format ca adult prin maturizar4e, ii da incredere mamei sale, acesta bazandu-se pe el pentru a substitui absenta tatalui din casa.

In concluzie, personajul literar Vitoria Lipan se incadreaza in tipologia femeii justitiare si hotarate care reuseste sa-si duca la bun sfarsit misiunea care i-a fost menita.

In opinia mea, personajul descris impresioneza prin calitatile sale, dar si prin slabiciuni, reusind sa isi duca viata mai departe indiferent de circumstante.